Al-Anfaal

Madinan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Te vor întreba de prăzi. Spune-le: “Prăzile sunt ale lui Dumnezeu şi ale trimisului. Temeţi-vă de Dumnezeu! Împăcaţi-vă între voi şi daţi ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său, dacă sunteţi credincioşi!”

(2) Credincioşi sunt doar cei ale căror inimi freamătă când este amintit Dumnezeu, cei a căror credinţă creşte când li se recită versetele Sale şi se încredinţează Domnului lor,

(3) cei care îşi săvârşesc rugăciunea, cei care dau milostenie din cele cu care i-am înzestrat.

(4) Aceştia sunt cu adevărat credincioşi. Trepte înălţate le sunt sortite la Domnul lor, cu iertare şi înzestrare îmbelşugată.

(5) Domnul tău te-a scos din casă întru Adevăr când unii credincioşi urau aceasta.

(6) Ei se ceartă cu tine despre Adevăr cu toate că le-a fost arătat limpede, ca şi cum ar fi mânaţi spre moarte şi chiar ar vedea-o.

(7) Când Dumnezeu v-a făgăduit că una dintre cele două tabere va fi a voastră aţi fi vrut ca cea fără arme să fie a voastră, însă Dumnezeu a vrut ca Adevărul să se împlinească prin cuvintele Sale şi ca tăgăduitorilor să li se taie rădăcinile,

(8) ca Adevărul să fie adeverit şi zădărnicia zădărnicită în ciuda nelegiuiţilor.

(9) Când cereţi ajutorul Domnului vostru, el vă va răspunde: “Vă voi întări cu o mie de îngeri, unii în spatele altora.”

(10) Dumnezeu nu a făcut-o decât întru bunăvestire, ca inimile voastre să se liniştească, căci, orice biruinţă numai de la Dumnezeu vine. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

(11) Când vă învăluie somnul în pace de la El, atunci din cer trimite asupra voastră apă ca să vă curăţe, ca să îndepărteze de voi pângărirea Diavolului, ca să vă oblojească inimile şi să vă întărească picioarele.

(12) Domnul tău a dezvăluit îngerilor: “Eu sunt cu voi. Întăriţi-i pe cei care cred şi Eu voi arunca groaza în inimile celor care tăgăduiesc. Zdrobiţi-le grumazurile, zdrobiţi-le fiece deget.”

(13) Aceasta, căci s-au rupt de Dumnezeu şi de trimisul Său. Faţă de cei care s-au rupt de Dumnezeu şi de trimisul Său, Dumnezeu este Aprig la pedeapsă.

(14) Acesta vă este vouă! Gustaţi-l! Tăgăduitorii, de osânda Focului, vor avea parte.

(15) O, voi cei ce credeţi! Când îi întâlniţi pe cei care tăgăduiesc gata de luptă, nu le întoarceţi spatele,

(16) căci cel care întoarce spatele într-o asemenea zi — dacă nu se duce la o altă bătălie ori dacă nu se alătură unei alte oştiri — acela va atrage mânia lui Dumnezeu asupra sa şi limanul său va fi Gheena! Urâtă devenire!

(17) Pe ei, nu voi i-aţi ucis, ci Dumnezeu i-a ucis. Nu tu ai aruncat când ai aruncat, ci Dumnezeu a aruncat ca să-i pună pe credincioşi la o frumoasă încercare de la El. Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul.

(18) Aceasta vă este vouă! Dumnezeu a slăbit vicleşugurile tăgăduitorilor.

(19) Dacă căutaţi biruinţa, aţi căpătat-o! Dacă vă opriţi, va fi mai bine pentru voi. Dacă vă mai întoarceţi, şi noi ne vom întoarce. Oştile voastre nu vă slujesc la nimic, chiar dacă sunt numeroase. Dumnezeu este cu credincioşii.

(20) O, voi cei ce credeţi! Daţi ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său! Nu-i întoarceţi spatele, de vreme ce auziţi!...

(21) Nu fiţi asemenea celor care spun: “Am auzit.” Ei n-au auzit însă nimic!

(22) Mai rău decât dobitoacele înaintea lui Dumnezeu sunt surzii şi muţii care nu pricep nimic.

(23) Dacă Dumnezeu ar fi aflat ceva bun la ei, le-ar fi dat auz. Şi chiar de le-ar fi dat auz, ei ar fi întors spatele şi s-ar fi împotrivit.

(24) O, voi cei ce credeţi! Răspundeţi-le lui Dumnezeu şi trimisului Său, când vă cheamă către ceea ce vă face să trăiţi. Să ştiţi că Dumnezeu se aşează între om şi inima lui, şi că veţi fi strânşi înaintea Lui.

(25) Temeţi-vă de ispita ce nu-i atinge decât doar pe cei nedrepţi dintre voi. Să ştiţi că Dumnezeu este Aprig la pedeapsă.

(26) Amintiţi-vă când, pe pământ, eraţi puţini şi slabi şi vă temeaţi ca oamenii să nu vă prădeze. El v-a adăpostit. El v-a sprijinit cu ajutorul Său. El v-a înzestrat cu bunătăţi. Poate veţi mulţumi!

(27) O, voi cei ce credeţi! Nu-L trădaţi pe Dumnezeu, şi nici pe trimisul Său. Nu trădaţi ceea ce vi s-a încredinţat, de vreme ce ştiţi!

(28) Să ştiţi că averile şi copiii voştri sunt doar o ispită, marea răsplată este la Dumnezeu.

(29) O, voi cei ce credeţi! Dacă vă temeţi de Dumnezeu, El vă va da putinţa să deosebiţi binele de rău, va şterge relele voastre şi vă va ierta vouă. Dumnezeu este Stăpânul Harului cel Mare.

(30) Când cei ce tăgăduiesc urzesc vicleşuguri asupra ta ca să te înlănţuiască, ca să te omoare ori ca să te izgonească, ei viclenesc, însă şi Dumnezeu vicleneşte! Dumnezeu este Cel mai bun viclenitor.

(31) Când versetele Noastre le erau recitate, ei spuneau: “Da, am auzit! Dacă am vrea, şi noi am spune asemenea lor, căci sunt doar poveşti ale celor dintâi.”

(32) Când spun: “O, Dumnezeule! Dacă acesta este Adevărul de la Tine, fă să plouă din cer cu pietre asupra noastră ori dă-ne nouă o osândă dureroasă.”

(33) Dumnezeu nu vrea să-i osândească, când tu eşti în mijlocul lor. Dumnezeu nu-i osândeşte când cer iertare.

(34) Ce au? Oare Dumnezeu nu-i va osândi, de vreme ce ei îi îndepărtează pe credincioşi de la Moscheea sfântă, şi nu sunt păzitorii ei? Păzitorii ei sunt doar cei care se tem de El, însă cei mai mulţi dintre ei nu ştiu.

(35) Rugăciunea lor în Lăcaş nu era decât fluierat şi bătut din palme. Gustaţi osânda a ceea ce tăgăduiaţi!

(36) Cei care tăgăduiesc îşi cheltuiesc averile ca să îndepărteze de la calea lui Dumnezeu. Le cheltuiesc, şi le va părea rău, căci vor fi înfrânţi. Cei care tăgăduiesc vor fi strânşi în Gheena,

(37) ca Dumnezeu să despartă răul de bine, apoi îi va îngrămădi pe cei răi unii în alţii, îi va strânge împreună şi îi va arunca în Gheena. Aceştia sunt pierduţi.

(38) Spune celor care tăgăduiesc că dacă încetează, li se va ierta ceea ce a trecut. Dacă se vor întoarce iarăşi, să-şi amintească pilda celor dintâi.

(39) Războiţi-vă cu ei până când nu vor mai fi o ispită, şi până ce Credinţa va fi întru totul a lui Dumnezeu. Dacă încetează, Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiesc.

(40) Dacă întorc spatele, să ştie că Dumnezeu este Stăpânul vostru, binecuvântat Stăpân, binecuvântat Ocrotitor!

(41) Să ştiţi că oricare ar fi trofeele voastre, a cincea parte este a lui Dumnezeu, a trimisului şi a celor apropiaţi, a orfanilor, a sărmanilor şi a drumeţului, dacă credeţi în Dumnezeu şi în ceea ce am pogorât asupra Robului Nostru, în Ziua când vor fi despărţiţi drepţii de nedrepţi, şi în Ziua când se vor întâlni cele două adunări. Dumnezeu asupra tuturor are putere.

(42) Pe când voi eraţi pe malul (văii) cel mai apropiat, iar ei pe malul cel mai îndepărtat, pâlcul de călăreţi era mai jos decât voi. Chiar dacă v-aţi fi făcut făgăduinţe unii altora, tot nu aţi fi căzut la învoială asupra întâlnirii, aşa că Dumnezeu a hotărât ceea ce era de făcut, ca cel care piere să piară ca o dovadă vădită, iar ca cel care rămâne în viaţă să rămână ca o dovadă vădită. Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul.

(43) Dumnezeu ţi i-ar fi arătat în vis pe vrăjmaşii tăi puţini la număr: dacă ţi i-ar fi arătat în număr mare, v-aţi fi împotmolit şi v-aţi fi certat asupra acestui lucru. Dumnezeu v-a ferit însă, căci El este Ştiutor al lăuntrului inimilor.

(44) Când îi întâlniţi, El vi-i arată puţini în ochii voştri, şi pe voi vă împuţinează în ochii lor, căci Dumnezeu hotărăşte ceea ce este de făcut. Ale lui Dumnezeu sunt hotărârile.

(45) O, voi cei ce credeţi. Fiţi tari când întâlniţi o ceată (de vrăjmaşi). Amintiţi-vă întotdeauna de Dumnezeu. Poate veţi fi fericiţi!

(46) Daţi ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său. Nu vă certaţi, căci altminterea vă veţi împotmoli şi vântul vostru bun se va duce. Fiţi răbdători! Dumnezeu este cu cei răbdători.

(47) Nu fiţi asemenea celor care ies din casele lor plini de ei ca să fie văzuţi de oameni şi care îndepărtează de la calea lui Dumnezeu. Ştiinţa lui Dumnezeu cuprinde ceea ce făptuiesc.

(48) Diavolul spune când le împodobeşte faptele: “Nimeni pe lume nu vă va birui astăzi, căci eu vă sunt vouă aproape!” Atunci când cele două tabere fură însă faţă în faţă, el o rupse la fugă, spunând: “Mă lepăd de voi. Eu văd ceea ce voi nu vedeţi. Eu mă tem de Dumnezeu! Dumnezeu este Aprig la pedeapsă!”

(49) Făţarnicii şi cei care au boală în inimi spun: “Pe aceştia i-a amăgit credinţa lor!” Pentru cel care se încredinţează lui Dumnezeu, Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

(50) O, dacă i-ai vedea pe îngerii cum îi iau pe cei care tăgăduiesc, lovindu-i peste faţă şi spate. “Gustaţi osânda Pârjolului,

(51) pentru ceea ce au făcut mâninile voastre.” Dumnezeu nu este nedrept cu robii Săi.

(52) Aşa a fost soarta neamului lui Faraon şi a celor dinaintea lor care au tăgăduit semnele lui Dumnezeu. Dumnezeu i-a luat pentru păcatele lor. Dumnezeu este Puternic, Aprig la pedeapsă.

(53) Aceasta, căci Dumnezeu nu schimbă o binefacere pe care a hărăzit-o unui popor înainte ca el însuşi să nu se schimbe. Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul.

(54) Aşa a fost soarta casei lui Faraon şi a celor dinaintea lor ce i-au socotit semnele Domnului lor minciună. Noi i-am nimicit pentru păcatele lor şi i-am înecat pe cei din casa lui Faraon, căci erau nedrepţi cu toţii.

(55) Mai răi decât dobitoacele înaintea lui Dumnezeu sunt cei care tăgăduiesc, căci ei nu cred,

(56) şi cei, dintre ei, cu care tu ai încheiat un legământ pe care l-au încălcat de fiecare dată, căci ei nu se tem de Dumnezeu.

(57) Dacă îi întâlneşti în război, împrăştie odată cu ei pe cei dinapoia lor. Poate îşi vor aminti!

(58) Dacă îţi este teamă de vreo trădare a unora, poartă-te cu ei întru tocmai. Dumnezeu nu-i iubeşte pe trădători.

(59) Să nu socoată cei care tăgăduiesc că vă vor întrece, căci ei nu vor putea scăpa.

(60) Pregătiţi-le tot ce puteţi, forţă şi cai înşăuaţi, ca să-l îngroziţi pe vrăjmaşul lui Dumnezeu şi al vostru şi pe alţii pe care încă nu-i cunoaşteţi, însă îi cunoaşte Dumnezeu. Tot ce aţi dat pentru calea lui Dumnezeu, vă va fi înapoiat şi nu veţi fi nedreptăţiţi.

(61) Dacă ei se apleacă spre pace, apleacă-te şi tu şi încredinţează-te lui Dumnezeu, căci El este Auzitorul, Ştiutorul.

(62) Dacă vor să te înşele, Dumnezeu îţi este de ajuns. El te sprijină cu ajutorul Lui şi cu credincioşii.

(63) El le-a unit inimile. Dacă ai fi dat totul de pe pământ, tu nu le-ai fi putut uni inimile, însă Dumnezeu le-a unit. El este Puternic, Înţelept.

(64) O, Profetule! Dumnezeu îţi este de ajuns, ţie şi credincioşilor care te urmează.

(65) O, Profetule! Încurajează-ţi credincioşii în luptă! Dacă printre voi sunt douăzeci de bărbaţi răbdători, ei vor birui două sute. Dacă se află o sută, vor birui o mie din cei care tăgăduiesc, căci ei sunt un popor ce nu înţelege.

(66) Dumnezeu v-a uşurat acum povara, căci El ştie slăbiciunea din voi. Dacă printre voi este o sută de oameni răbdători, ei vor birui două sute. Dacă este o mie, vor birui două mii, cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Dumnezeu este cu cei răbdători.

(67) Un profet nu are căderea să ia prinşi, până ce nu a supus ţinutul. Voi doriţi deşertăciunile Vieţii de Acum, însă Dumnezeu vă doreşte Viaţa de Apoi. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.

(68) Dacă o Carte de la Dumnezeu n-ar fi venit mai înainte, o osândă dureroasă v-ar fi luat pentru ceea ce v-aţi însuşit.

(69) Mâncaţi din trofee ceea ce este îngăduit şi bun. Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(70) O, Profetule! Spune-le celor căzuţi în mâinile voastre: “Dacă Dumnezeu va afla un bine în inimile voastre, vă va dărui lucruri mai bune decât cele ce v-au fost luate şi El vă va ierta vouă, căci Dumnezeu este Iertător, Milostiv!”

(71) Dacă vor să te trădeze, ei l-au trădat mai întâi pe Dumnezeu. El v-a dat apoi puterea asupra lor. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

(72) Cei care cred, pribegesc, luptă pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile şi făpturile lor, adăpostesc şi ajută, aceştia sunt prieteni unii altora. Voi nu sunteţi însă prietenii celor care cred şi n-au plecat în pribegie, atâta vreme cât nu vor pleca. Dacă vă cer ajutorul în numele credinţei, trebuie să-i ajutaţi, însă nu împotriva unui popor cu care aţi făcut un legământ. Dumnezeu este Văzător a ceea ce făptuiţi.

(73) Cei care tăgăduiesc sunt prieteni unii altora. Dacă voi nu veţi face astfel, pe pământ se va întinde o răzvrătire şi o mare stricăciune.

(74) Cei care cred, pribegesc, luptă pentru calea lui Dumnezeu, adăpostesc şi ajută, aceştia sunt credincioşii. Ei vor avea parte de iertare şi răsplată îmbelşugată.

(75) Cei care au devenit credincioşi, după ce au pribegit, şi au luptat alături de voi, ei sunt de-ai voştri. Rudele de sânge au grijă unele de altele. Aceasta este în Cartea lui Dumnezeu. Dumnezeu este Atotştiutor!