Nooh

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Noi l-am trimis pe Noe poporului său: “Previne-ţi poporul înainte să-i vină o dureroasă osândă!”

(2) El spuse: “O, popor al meu! Eu vouă vă sunt predicator limpede la vorbă.

(3) Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Temeţi-vă de El! Daţi-i ascultare!

(4) El vă iartă vouă din păcatele voastre şi vă dă vouă un răgaz până la un anumit soroc. Când va veni însă sorocul lui Dumnezeu, nimic nu-l va întârzia. O, dacă aţi şti!”

(5) El spuse: “Domnul meu! Eu mi-am chemat poporul noapte şi zi,

(6) însă chemarea mea mai mult i-a pus pe fugă.

(7) De fiece dată când i-am chemat ca Tu să le ierţi lor, ei şi-au băgat degetele în urechi, s-au înfăşurat în veşmintele lor şi s-au înverşunat arătându-se plini de mândrie.

(8) I-am chemat răspicat.

(9) Le-am spus pe faţă şi în taină.

(10) Le-am spus: “Cereţi-i iertare Domnului vostru, căci El este Iertător.

(11) El vă va trimite vouă, din cer, multă ploaie.

(12) El vă va spori averile şi numărul fiilor şi vă va da grădini şi râuri.

(13) De ce nu aşteptaţi de la Dumnezeu ceva vrednic de El.

(14) El este Cel ce v-a creat rând pe rând.

(15) N-aţi văzut cum Dumnezeu a creat cele şapte ceruri aşezate unul asupra celuilalt?

(16) Şi a făcut luna în ele precum o lumină şi soarele precum un opaiţ.

(17) Dumnezeu v-a făcut să răsăriţi din pământ precum ierburile,

(18) apoi vă va înapoia în el ca să vă scoată deodată.

(19) Dumnezeu v-a făcut vouă pământul covor

(20) ca voi să-l străbateţi pe drumuri largi.”

(21) Noe spuse: “Domnul meu! Ei nu m-au ascultat şi l-au urmat pe cel ale cărui bogăţii şi fii nu fac decât să-i apropie pierzania.”

(22) Ei au viclenit şi au spus:

(23) “Nu-i părăsiţi niciodată pe dumnezeii voştri! Nu-i părăsiţi pe Wadd, şi nici pe Suwa’, şi nici pe Yaghut, şi nici pe Ya’uq, şi nici pe Nasr!”

(24) Aceştia au rătăcit mulţi oameni. Tu nu faci decât să măreşti rătăcirea celor nedrepţi.

(25) Ei au fost înecaţi şi aruncaţi în Foc pentru păcatele lor şi nu aflară nici un ajutor afară de Dumnezeu.

(26) Noe spuse: “Domnul meu! Nu lăsa pe pământ nici un locuitor dintre tăgăduitori.

(27) Dacă îi laşi, ei îi vor rătăci pe robii Tăi şi nu vor zămisli decât desfrânaţi mult-tăgăduitori.

(28) Domnul meu! Iartă-mi mie şi părinţilor mei, precum şi celui ce intră, credincios, în casa mea, credincioşilor şi credincioaselor. Sporeşte doar prăpădul celor nedrepţi!”