Al-Qalam

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Nun. Pe condei şi pe ceea ce scriu ei!

(2) Tu, har Domnului tău, nu eşti ndrăcit!

(3) O răsplată necurmată vei avea!

(4) Tu ai o fire prea-nălţată.

(5) Ai să vezi şi au să vadă,

(6) care dintre voi este apucatul.

(7) Domnul tău i ştie prea bine pe cei care s-au rătăcit de la Calea Sa, precum i ştie prea bine pe cei călăuziţi.

(8) Nu da ascultare celor care hulesc.

(9) Ar dori să-i măguleşti, ca şi ei să te măgulească.

(10) Nu da ascultare celui care se tot jură, nsă este om de nimic,

(11) şi nici clevetitorului care umblă cu brfa,

(12) nici celui care se pune n calea binelui, călcător de lege şi păcătos,

(13) nici celui lacom care, pe deasupra, mai este şi lepădat.

(14) Nu-i da ascultare chiar de este avut n bogăţie şi fii.

(15) Cnd versetele Noastre i sunt citite, el spune: Poveşti de-ale celor dinti!

(16) Atunci, Noi l vom nsemna pe nas!

(17) Noi i vom pune la ncercare, precum i-am pus pe stăpnii grădinii care juraseră că dimineaţa o vor culege toată,

(18) fără nici o ngrădire.

(19) O urgie de la Domnul tău a trecut peste ea, n vreme ce ei dormeau,

(20) iar dimineaţa, era ca şi culeasă!

(21) Sculndu-se de dimneaţă, au nceput să se strige:

(22) Plecaţi devreme la ogor, de sunteţi cu adevărat culegători.

(23) Şi plecară la drum şuşotind ntre ei:

(24) Astăzi, nu cumva să intre vreun sărman peste voi!

(25) Plecară devreme cu aceasta n gnd, deşi aveau destul.

(26) Cnd o văzură, spuseră: Precis ne-am rătăcit!

(27) Suntem acum lipsiţi de tot!

(28) Cel mai cumsecade dintre ei spuse: Nu v-am spus eu să-l fi preamărit pe Dumnezeu?

(29) Ei spuseră: Mărire Domnului nostru! Da, am fost nedrepţi.

(30) Şi ei se ntoarseră atunci unii către alţii dojenindu-se.

(31) Ei spuseră: Vai nouă! Am fost nişte ticăloşi!

(32) Poate Domnul nostru ne va da nouă n schimb ceva mai bun dect aceasta. Către Domnul nostru noi căutăm.

(33) Aceasta le-a fost osnda, nsă osnda din Viaţa de Apoi va fi mult mai mare. O, dacă ar şti!

(34) Cei care se tem de Dumnezeu au, la Domnul lor, Grădinile Plăcerii.

(35) Cum să-i facem pe cei supuşi deopotrivă cu cei nelegiuiţi?

(36) Ce aveţi? Cum judecaţi?

(37) Aveţi vreo carte din care nvăţaţi?

(38) Din care aveţi ce alege?

(39) Ori aveţi jurăminte de la Noi care ajung pnă n Ziua Învierii că veţi avea ceea ce judecaţi voi?

(40) Întreabă-i: Care, dintre voi, este chezaş?

(41) Au dumnezei-părtaşi? Să vină cu părtaşii lor, dacă spun adevărul.

(42) În Ziua cnd picioarele vor fi dezgolite, vor fi chemaţi să se prosterneze, nsă nu vor mai putea.

(43) Îşi vor lăsa privirile n jos şi vor fi acoperiţi de ruşine, căci au fost chemaţi să se prosterneze pe cnd erau sănătoşi.

(44) Lasă-Mă cu cel care socoate mincinoasă această Spusă, Noi l vom duce din treaptă n treaptă pe unde nici nu ştie!

(45) Eu le mai dau un răgaz. Vicleşugul meu este fără greş!

(46) Le ceri tu vreo răsplată? Atunci ar fi mpovăraţi de datorii strivitoare.

(47) Ori sunt ei att de aproape de Taină nct scriu!

(48) Rabdă ntru judecata Domnului tău şi nu fi ca Omul din peşte care striga pe cnd se năbuşea!

(49) Dacă un har de la Domnul său nu l-ar fi ajuns, ar fi fost aruncat ca un blestemat pe pămntul gol.

(50) Domnul său l-a ales şi l-a făcut dintre cei drepţi.

(51) Tăgăduitorii mai că te străpung cu privirea cnd aud amintirea şi spun: Cu adevărat este ndrăcit!

(52) Aceasta nu este nsă dect o amintire pentru lumi!