Part 26
Al-Ahqaf
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Ha. Mim.
(2) Pogorârea Cărţii este de la
Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.
(3) Noi nu am creat cerurile şi
pământul, precum şi ceea ce se află între ele, decât întru
Adevăr şi cu un anumit soroc, însă cei care tăgăduiesc
cele asupra cărora sunt preveniţi întorc spatele.
(4) Spune: “I-aţi văzut pe cei
pe care îi chemaţi în locul lui Dumnezeu?! Arătaţi-mi ce au
creat pe pământ ori s-au alăturat ei oare la crearea cerurilor?
Aduceţi-mi o Carte dinaintea acesteia ori o urmă de
ştiinţă, dacă spuneţi adevărul.”
(5) Cine sunt mai rătăciţi
decât cei care îi cheamă pe alţii în locul lui Dumnezeu, care nici
măcar nu le răspund până în Ziua Învierii rămânând
nepăsători la chemările lor?
(6) Când oamenii vor fi adunaţi, ei
le vor fi vrăjmaşi şi vor tăgădui închinarea
către ei!
(7) Când li se citesc versetele Noastre ca
dovezi vădite, cei care tăgăduiesc spun despre Adevăr când
vine la ei: “Acestea sunt o vrajă vădită!”
(8) Ori spun: “El le-a născocit!”
Spune: “Dacă le-am născocit eu, voi nu mă veţi oblădui
înaintea lui Dumnezeu. El ştie prea-bine ceea ce răspândiţi
despre El. El este de ajuns ca martor între mine şi voi.” El este
Iertătorul, Milostivul.
(9) Spune: “Eu nu sunt o noutate printre
trimişi. Eu nu ştiu ce mi se va face mie şi nici vouă. Eu
nu urmez decât ceea ce mi-a fost dezvăluit. Eu nu sunt decât un predicator
cu vorba limpede.”
(10) Spune: “Vedeţi că este de la
Dumnezeu, iar voi nu credeţi! Un martor dintre fiii lui Israel a
mărturisit însă că este asemenea cu ceea ce au ei şi
că el crede, pe când voi vă îngâmfaţi. Dumnezeu nu
călăuzeşte poporul nedrept.
(11) Cei care tăgăduiesc
spuseră celor care cred: “Dacă ar fi fost un bine, nu ne-ar fi luat-o
nimeni înainte.” Nefiind însă călăuziţi de această
Carte, ei vor mai spune: “Aceasta este o veche prefăcătorie!”
(12) Înaintea ei, Cartea lui Moise a
fost călăuză şi milostivenie, iar aceasta este o Carte adeveritoare,
în limba arabă, ca să-i prevină pe cei nedrepţi şi
să-i binevestească pe cei făcători de bine.
(13) Cei care spun: “Domnul nostru este
Dumnezeu!” şi merg drept, nu vor cunoaşte nici teamă şi
nici tristeţe.
(14) Aceştia sunt soţii Raiului,
unde vor veşnici ca răsplată a ceea ce au făptuit.
(15) Noi i-am poruncit omului bunătate
pentru părinţii săi, căci mama sa l-a purtat în chinuri
şi l-a născut în chinuri. Între plăsmuirea lui şi
înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Când a ajuns la împlinire, când
a ajuns la patruzeci de ani, el spune: “Domnul meu! Trezeşte-mă
să-ţi mulţumesc pentru harul Tău pe care l-ai pogorât
asupra mea, şi a părinţilor mei, ca să fac binele care te
mulţumeşte. Fericeşte-mă întru seminţia mea. Eu
către Tine mă căiesc şi sunt dintre supuşi.”
(16) Aceştia sunt cei cărora le
primim cele mai bune fapte şi trecem peste faptele lor rele. Ei vor fi
dintre soţii Raiului. Făgăduiala Adevărului le-a fost
făcută!
(17) Altul spune însă
părinţilor săi: “Ptiu vouă! Îmi
făgăduiţi că voi fi scos când leaturi au dispărut
înaintea mea? Amândoi vor cere atunci ajutorul lui Dumnezeu: “Vai ţie!
Crede!... Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr!” El va spune
însă: “Acestea nu sunt decât poveşti ale celor dintâi.”
(18) Aceştia sunt cei asupra cărora
Cuvântul se va împlini, precum s-a împlinit asupra adunărilor de ginni
şi oameni ce au dispărut înaintea lor. Ei sunt pierduţi.
(19) Toţi vor avea trepte pentru ceea
ce au făptuit. El le va răsplăti faptele, iar ei nu vor fi
nedreptăţiţi.
(20) În Ziua când cei care
tăgăduiesc vor fi înfăţişaţi Focului, li se va
spune: “Voi aţi risipit bunurile voastre în Viaţa de Acum şi
v-aţi bucurat de ele vremelnic. Astăzi veţi fi
răsplătiţi cu osânda umilinţei, căci aţi fost
îngâmfaţi pe pământ fără drept şi aţi fost
desfrânaţi.”
(21) Aminteşte-ţi de fratele
adiţilor când l-a prevenit — cei care au prevenit au fost şi înaintea
lui şi după el — pe poporul său din Al-Ahqaf: “Nu vă
închinaţi decât lui Dumnezeu! Mă tem pentru voi de osânda unei Zile
cumplite.”
(22) Ei spuseră: “Ai venit la noi ca
să ne întorci de la zeii noştri? Adu-ne-o pe cea cu care ne
amininţi, dacă spui adevărul!”
(23) El spuse: “Ştiinţa este
numai la Dumnezeu. Eu vă înştiinţez numai cu ce am fost trimis,
însă vă văd un popor de neştiutori.”
(24) Când ei văzură un nor venind
către văile lor spuseră: “Acesta este un nor ce ne va ploua!” Ba
nu! Cel căruia voi îi cereţi venirea degrabă este un vânt cu o
osândă dureroasă
(25) care va stârpi totul din porunca
Domnului său. Dimineaţa, nu se mai vedeau decât locuinţele lor.
Aşa răsplătim Noi poporul nelegiuit.
(26) Noi le-am dăruit aceleaşi
putinţe pe care vi le-am dăruit şi vouă. Le-am făcut
auz, văz şi inimi. Nici auzul, nici văzul şi nici inimile
lor nu le-au slujit însă la nimic, pe când se lepădau de semnele lui
Dumnezeu, căci cea de care îşi băteau joc i-a învăluit.
(27) Noi am nimicit cetăţile din
jurul vostru. Şi lor le desluşisem semnele Noastre! Poate se vor fi
întors!
(28) Dacă i-ar fi ajutat cei pe care
i-au luat în afara lui Dumnezeu, ca apropiaţi şi dumnezei, însă
ei i-au părăsit! Aceasta este prefăcătoria lor şi ceea
ce au născocit!
(29) Am întors la tine o ceată de
ginni ca să asculte Coranul şi când se înfăţişară
spuseră: “Tăceţi!” Şi după ce se sfârşi, se
întoarseră la poporul lor ca să-l predice.
(30) Ei spuseră: “O, popor al nostru!
Noi am auzit o Carte care a fost pogorâtă după Moise, întărind
pe cele dinaintea ei, şi care călăuzeşte către
Adevăr şi către un Drum Drept.
(31) O, popor al nostru!
Răspundeţi vestitorului lui Dumnezeu! Credeţi în El, căci
El vă va ierta vouă din păcatele voastre şi vă va feri
de la o dureroasă osândă.
(32) Cel care nu răspunde vestitorului
lui Dumnezeu nu-L va slăbi pe pământ şi nu va avea în afara Lui
oblăduitori. Acesta va fi într-o rătăcire vădită.”
(33) Nu văd ei oare că Dumnezeu
care a creat cerurile şi pământul, şi nu a obosit la crearea
lor, are puterea să învie morţii. Da, El asupra tuturor are putere!
(34) În Ziua când cei care
tăgăduiesc vor fi înfăţişaţi Focului: “Nu acesta
este Adevărul?” Ei vor spune: “Ba da, pe Domnul nostru!” El le va spune:
“Gustaţi osânda a ceea ce tăgăduiaţi!”
(35) Rabdă, precum au răbdat acei
trimişi de neclintit! Nu cere grăbirea pentru ei, căci în Ziua
când o vor vedea pe cea cu care au fost ameninţaţi, li se va
părea că n-au stat decât un ceas dintr-o zi. Aceasta este vestirea
unei solii. Cine va fi nimicit, dacă nu poporul desfrânat?
Muhammad
Madinan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Celor care tăgăduiesc
şi se îndepărtează de la Calea lui Dumnezeu, El le
rătăceşte faptele.
(2) Celor care cred şi
săvârşesc fapte bune, celor care cred în ceea ce a fost pogorât
asupra lui Muhamad, acesta este Adevărul de la Domnul lor, El le
şterge lor faptele rele şi le îndreaptă cugetul.
(3) Aceasta, căci cei care
tăgăduiesc urmează deşertăciunea, iar cei care cred
urmează Adevărul de la Domnul lor. Astfel, Dumnezeu îi dă drept
pildă oamenilor.
(4) Atunci când vă întâlniţi cu
tăgăduitorii, loviţi-le grumazurile şi când le-aţi
nimicit forţele, legaţi-i cu tărie şi după aceea: fie
îndurare, fie răscumpărare, până când războiul îşi
lasă jos poverile. Şi aceasta, căci dacă Dumnezeu ar fi
voit, ar fi scăpat de ei, însă El a vrut să-i pună la
încercare pe unii prin alţii. El nu va face deşarte faptele celor
ucişi pe calea lui Dumnezeu,
(5) ci El îi călăuzeşte
şi le îndreaptă cugetul,
(6) apoi îi va lăsa să intre în
Grădina de care le-a dat ştire.
(7) O, voi cei ce credeţi! Dacă
voi Îl ajutaţi pe Dumnezeu, El vă va ajuta şi vă va
întări picioarele.
(8) Vai celor care tăgăduiesc,
căci Dumnezeu le va rătăci faptele,
(9) căci au urât ceea ce Dumnezeu a
pogorât. El le va zădărnici faptele.
(10) N-au străbătut
pământul? N-au văzut cum a fost sfârşitul celor dinaintea lor pe
care Dumnezeu i-a stârpit. Şi al tăgăduitorilor va fi asemenea!
(11) Şi aceasta, căci Dumnezeu
este Oblăduitorul celor care cred, iar tăgăduitorii nu au nici
un oblăduitor.
(12) Dumnezeu va lăsa să intre pe
cei care cred şi săvârşesc fapte bune în Grădinile pe sub
care curg râuri. Cei care tăgăduiesc se vor bucura o vreme şi
vor mânca precum mănâncă dobitoacele, însă Focul le va fi liman.
(13) Câte cetăţi mult mai de
temut decât cetatea ta care te-a prigonit n-am nimicit! Şi nimeni nu le-a
fost de ajutor!
(14) Oare cel care se sprijină pe o
dovadă vădită de la Domnul său este asemenea celui ce i-a
fost împodobită răutatea faptei sale ori celor care îşi
urmează poftele?
(15) Grădina care a fost
făgăduită celor temători este astfel: în ea sunt râuri de
apă care nu se strică, râuri de lapte cu gust neschimbător,
râuri de vin întru desfătarea celor care-l beau, râuri de miere
curată. Ei vor afla acolo fructe de tot soiul, precum şi iertarea
Domnului lor. Sunt ei oare asemenea celor care vor veşnici în Foc, unde
vor fi adăpaţi cu apă clocotindă care le va sfâşia
măruntaiele?
(16) Printre ei sunt unii care te
ascultă, însă, odată ieşiţi de la tine, spun celor
cărora li s-a dat ştiinţa:“Ce-a spus adineauri?” Acestora
Dumnezeu le-a pecetluit inimile, iar ei îşi urmează poftele.
(17) Celor călăuziţi
însă Dumnezeu le sporeşte călăuzirea şi îi
dăruieşte întru teama lor.
(18) Vor sta de veghe ca să nu le
vină Ceasul deodată? Semnele Sale au venit deja, însă la ce le
va mai sluji Aducerea aminte când le va veni?
(19) Să ştii că nu este
dumnezeu afară de Dumnezeu! Cere iertare pentru păcatele tale, precum
şi pentru credincioşi şi credincioase! Dumnezeu vă
cunoaşte umbletul şi odihna.
(20) Cei care cred spun: “De ce nu ni se
pogoară o sură?” Când li se pogoară însă o sură
întărită în care li se aminteşte lupta, îi vezi pe cei care au
boala în inimă privindu-te de parcă ar fi pe moarte,
(21) cu toate că ascultarea şi un
cuvânt cuviincios ar fi mai bune pentru ei. Porunca este hotărâtă
şi ar fi mai bine pentru ei să fie sinceri faţă de
Dumnezeu.
(22) Puteţi, dacă întoarceţi
spatele, să semănaţi stricăciunea pe pământ şi
să rupeţi legăturile voastre de sânge?
(23) Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu
îi blestemă, surzindu-i şi orbindu-le privirile.
(24) Ei nu pricep Coranul ori asupra
inimilor au zăvoare?
(25) Cei care s-au întors pe aceleaşi
urme după ce călăuzirea le-a fost desluşit
arătată au fost amăgiţi de Satan care le-a dat un
răgaz.
(26) Şi aceasta, căci ei spun
celor care urăsc ceea ce Dumnezeu a pogorât: “Vă vom da ascultare în
unele porunci.” Dumnezeu cunoaşte însă tainele lor!
(27) Cum va fi când îngerii îi vor lua la
ei lovindu-le feţele şi spatele?
(28) Şi aceasta, căci ei îl
urmează pe cel care Îl mânie pe Dumnezeu şi pe cel care
urăşte ceea ce Lui îi place. El zădărniceşte faptele
lor.
(29) Ori socot cei care au în inimă
boală că Dumnezeu nu va scoate la iveală urile lor?
(30) Dacă am voi, ţi i-am
arăta: tu îi vei cunoaşte după însemnele lor, tu îi vei
cunoaşte după tonul vorbei lor. Dumnezeu cunoaşte faptele
voastre.
(31) Noi vă vom pune la încercare ca
să-i cunoaştem pe cei dintre voi ce sunt luptători şi
răbdători, după cum vom pune la încercare şi veştile
voastre.
(32) Cei care tăgăduiesc şi
îi împiedică şi pe alţii de la Calea lui Dumnezeu şi se rup
de trimis, după ce călăuzirea le-a fost desluşit
arătată, nu-l vor păgubi cu nimic pe Dumnezeu, căci El va
zădărnici faptele lor.
(33) O, voi cei ce credeţi! Daţi
ascultare lui Dumnezeu! Daţi ascultare trimisului! Nu
zădărniciţi faptele voastre!
(34) Celor care tăgăduiesc
şi îi împiedică şi pe alţii de la Calea lui Dumnezeu
şi apoi mor tăgăduitori, Dumnezeu nu le iartă.
(35) Nu vă înmuiaţi şi nu
cereţi pacea când voi sunteţi sus, căci Dumnezeu este cu voi
şi El nu vă va amăgi pentru faptele voastre.
(36) Viaţa de Acum este o joacă
şi o desfătare. Dacă voi credeţi şi vă
temeţi, El vă va da răsplăţile voastre fără
să vă ceară averile voastre.
(37) Dacă vi le-ar cere şi v-ar
plictisi, v-aţi zgârci, iar El v-ar scoate la iveală urile voastre.
(38) Voi sunteţi chemaţi să
cheltuiţi pe calea lui Dumnezeu. Unii dintre voi se zgârcesc însă.
Cel care se zgârceşte, se zgârceşte cu sine însuşi, căci
Dumnezeu este Bogatul, iar voi sunteţi săracii. Dacă voi
veţi întoarce spatele,atunci El vă va schimba cu un alt popor care nu
va fi asemenea vouă!
Al-Fath
Madinan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Noi ţi-am dăruit o
biruinţă strălucitoare,
(2) căci Dumnezeu îţi iartă
ţie păcatele dintâi şi pe cele de pe urmă. Asupra ta
Îşi împlineşte Harul şi te călăuzeşte pe o
Cale Dreaptă.
(3) Dumnezeu îţi dă un ajutor
puternic.
(4) El a pogorât pacea Sa în inimile
credincioşilor ca ei să sporească credinţa cu credinţa
lor — Ale lui Dumnezeu sunt oştirile cerurilor şi ale
pământului. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept —
(5) ca să-i lase pe credincioşi
şi credincioase să intre în Grădinile pe sub care curg râuri,
unde vor veşnici, şi ca să le şteargă lor faptele
rele. Aceasta, la Dumnezeu, este o mare fericire.
(6) ca să-i osândească pe
făţarnici şi făţarnice, pe închinătorii şi
închinătoarele la idoli, pe cei ce gândesc rău despre Dumnezeu. Ei
vor fi înconjuraţi de rău! Dumnezeu se mânie asupra lor şi îi
blestemă şi le pregăteşte Gheena. Ce rea devenire!
(7) Ale lui Dumnezeu sunt oştirile
cerurilor şi ale pământului. Dumnezeu este Puternic,
Înţelept!
(8) Noi te-am trimis martor, vestitor
şi predicator
(9) pentru ca voi să credeţi în
Dumnezeu şi în trimisul Său, ca să-L ajutaţi, să-L
cinstiţi şi să-L preamăriţi în zori şi în amurg.
(10) Cei care îţi jură ţie
credinţă, Îi jură credinţă lui Dumnezeu. Mâna
lui Dumnezeu este deasupra mâinilor lor. Cel care îşi calcă jurământul,
sieşi şi-l calcă. El îi va da o mare răsplată celui ce
ţine ceea ce s-a legat faţă de Dumnezeu.
(11) Aceia dintre beduini care au
rămas în urmă îţi vor spune: “Am avut treabă cu averile
şi familiile noastre. Cere iertare pentru noi!” Ei vor spune cu limbile
lor ceea ce nu este în inimile lor. Spune: “Cine vă oblăduieşte
de Dumnezeu, de vă vrea vreun rău, ori de vă vrea vreun bine?”
Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.
(12) Ba voi vă închipuiţi că
trimisul şi credincioşii nu se vor mai întoarce nicicând la ai lor,
iar închipuirea aceasta v-a fost împodobită în inimile voastre. Aţi
gândit gând rău despre El şi sunteţi un popor netrebnic.
(13) Cel care nu crede în Dumnezeu şi
în trimisul Său, să ştie că am pregătit un Foc
tăgăduitorilor!
(14) A lui Dumnezeu este
împărăţia cerurilor şi a pământului. El iartă cui
voieşte şi osândeşte pe cine voieşte. Dumnezeu este
Iertător, Milostiv.
(15) Cei care au rămas în urmă,
când veţi porni spre pradă să o luaţi, vor spune:
“Lăsaţi-ne să vă urmăm.” Ei vor să schimbe
Cuvântul lui Dumnezeu! Spune: “Niciodată nu ne veţi urma, căci
aşa a spus Dumnezeu dinainte.” Ei vor spune: “Ba, voi ne pizmuiţi!”
Ei nu pricep însă decât puţin!
(16) Spune-le acelora dintre beduinii care
au rămas în urmă: “Veţi fi chemaţi împotriva unui popor cu
o putere de temut. Ori vă veţi lupta cu ei, ori se vor supune.
Dacă daţi ascultare, Dumnezeu vă va da o frumoasă
răsplată. Dacă veţi întoarce spatele, precum l-aţi
întors şi mai înainte, El vă va osândi la o dureroasă
osândă.”
(17) Nici o strâmtorare asupra orbului,
nici o strâmtorare asupra ologului, nici o strâmtorare asupra bolnavului! Pe
cel care dă ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său, El îl va
lăsa să intre în Grădini pe sub care curg răuri, iar pe cel
care întoarce spatele, El îl va osândi la dureroasă osândă.
(18) Dumnezeu a fost mulţumit de
credincioşi atunci când i-au jurat credinţă sub Copac. El
cunoaşte ceea ce este în inimile lor. El a pogorât asupra lor Pacea
şi i-a răsplătit cu o biruinţă grabnică.
(19) şi cu multă pradă pe
care o iau. Dumnezeu este Puternic, Înţelept.
(20) Dumnezeu v-a făgăduit
multă pradă şi v-a grăbit spre ea. El a îndepărtat de
voi mâinile oamenilor ca aceasta să fie un semn credincioşilor
şi ca să vă călăuzească pe o Cale Dreaptă.
(21) El a făcut ceea ce voi nu
aţi fi putut, dacă n-ar fi fost în cuprinsul lui Dumnezeu. Dumnezeu
asupra tuturor are putere.
(22) Dacă tăgăduitorii s-ar
fi luptat cu voi, ei ar fi întors spatele şi nu ar fi aflat nici aliat,
nici apărător.
(23) Acesta este obiceiul lui Dumnezeu acum
şi întotdeauna. Tu nu vei afla în obiceiul lui Dumnezeu schimbare.
(24) El este Cel ce a îndepărtat
mâinile lor de voi şi de ei mâinile voastre în valea Meccăi,
după ce v-a dat câştig asupra lor. Dumnezeu este Văzător a
ceea ce făptuiţi.
(25) Ei, cei care tăgăduiesc,
v-au oprit de la Moscheea cea Sfântă şi v-au împiedicat ofrandele
să ajungă la jertfelnic. Dacă nu ar fi fost şi
bărbaţi credincioşi şi femei credincioase pe care nu-i cunoşteaţi
şi i-aţi fi călcat în picioare, iar vina ar fi căzut asupra
voastră din neştiinţă... Dumnezeu lasă să intre
în milostivenia Sa pe cine voieşte! Dacă s-ar fi deosebit, i-am fi
osândit pe cei dintre ei care tăgăduiesc la o dureroasă
osândă!
(26) Când tăgăduitorii îşi
umplu inimile de furie, furia neştiinţei, Dumnezeu pogorî Pacea Sa
asupra trimisului Său şi asupra credincioşilor şi îi
obligă la un cuvânt de teamă, căci ei sunt cei mai vrednici
şi mai apropiaţi. Dumnezeu este Atotştiutor.
(27) Dumnezeu întăreşte
trimisului Său vedenia întru Adevăr: veţi intra în Moscheea
Sfântă — dacă Dumnezeu voieşte — cu capetele rase şi cu
părul scurtat. Nu vă fie teamă, căci Dumnezeu ştie
ceea ce voi nu ştiţi. El v-a dăruit cândva o biruinţă
grabnică.
(28) El este Cel ce l-a trimis pe trimisul
Său cu călăuzirea şi cu Legea Adevărului ca să
fie pusă deasupra tuturor legilor. Dumnezeu este de ajuns ca Martor.
(29) Muhammad este trimisul lui Dumnezeu.
Însoţitorii săi sunt aprigi cu tăgăduitorii, blânzi
între ei. Tu îi vezi îngenunchind, prosternându-se, căutând harul lui
Dumnezeu şi mulţumirea Sa. Îi recunoşti, căci pe
chipurile lor se văd urmele prosternării. Aceasta este pilda lor în
Tora, după cum aceasta este şi pilda lor în Evanghelie: ei sunt
asemenea seminţei căreia îi mijeşte colţul. Apoi devine
viguros, se îngroaşă şi se înalţă cu tulpina-i spre
bucuria semănătorilor şi furia tăgăduitorilor.
Dumnezeu făgăduieşte acelor dintre ei care cred şi
săvârşesc fapte bune iertare şi mare răsplată.
Al-Hujuraat
Madinan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) O, voi cei ce credeţi! Nu o
luaţi înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului Său!
Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul!
(2) O, voi cei ce credeţi! Nu vă
ridicaţi glasurile peste glasul Profetului şi nu-i vorbiţi în
gura mare, precum faceţi între voi, căci deşarte vor fi faptele
voastre, fără să vă daţi seama.
(3) Cei care îşi coboară
însă glasurile în preajma trimisului lui Dumnezeu, acelora Dumnezeu le-a
pus la încercare inimile întru teamă şi ei vor căpăta
iertare şi mare răsplată.
(4) Cei care te cheamă din afara
încăperilor, în majoritatea lor, nu au minte.
(5) Dacă ar răbda până când
ai ieşi la ei, ar fi mai bine pentru ei. Dumnezeu este Iertător,
Milostiv.
(6) O, voi cei ce credeţi! Dacă
un desfrânat vă aduce o veste, limpeziţi-o ca să nu loviţi
un popor din neştiinţă, iar apoi să vă pară
rău de ceea ce-aţi făcut.
(7) Să ştiţi că între
voi este trimisul lui Dumnezeu. Dacă, în multe treburi v-ar da ascultare,
voi aţi avea de suferit. Dumnezeu v-a făcut însă să
iubiţi credinţa pe care a împodobit-o în inimile voastre, precum v-a
făcut să urâţi tăgada, desfrânarea şi neascultarea.
Aceştia sunt cei drept călăuziţi
(8) prin harul lui Dumnezeu şi
binefacerea Sa. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.
(9) Dacă două tabere de
credincioşi se războiesc, împăcaţi-le. Dacă una din
ele s-a ridicat pe nedrept împotriva celeilalte, luptaţi împotriva celei
ce s-a ridicat, până ce se va pleca înaintea Poruncii lui Dumnezeu.
Dacă se pleacă, împăcaţi-le cu dreptate. Fiţi
nepărtinitori! Dumnezeu îi iubeşte pe cei nepărtinitori!
(10) Credincioşii sunt fraţi.
Împăcaţi-i pe fraţii voştri! Temeţi-vă de
Dumnezeu! Poate veţi fi miluiţi!
(11) O, voi cei ce credeţi! Să
nu-şi bată joc unii oameni de alţii care ar putea fi mai buni
decât ei. Şi nici unele femei de altele care ar putea fi mai bune decât
ele. Nu vă defăimaţi unii pe alţii. Nu vă
răniţi unii pe alţii cu porecle. Ce urât este numele rău
după credinţă! Cei care nu se căiesc, aceia sunt
nedrepţi!
(12) O, voi cei ce credeţi!
Feriţi-vă mult de născociri, căci unele născociri sunt
cu păcat. Să nu iscodiţi! Să nu vă vorbiţi de
rău unii pe alţii în lipsă. I-ar plăcea vreunuia dintre voi
să mănânce carnea fratelui său mort? Nu, urâţi acest lucru!
Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu se întoarce către cel care se
căieşte, căci El este
(13) O, voi oameni! Noi v-am creat dintr-un
bărbat şi o femeie şi v-am făcut popoare şi triburi ca
voi să vă cunoaşteţi unii pe alţii. Cel mai cinstit
dintre voi înaintea lui Dumnezeu este cel mai temător. Dumnezeu este
Ştiutor, Cunoscător.
(14) Beduinii spun: “Noi credem!” Spune:
“Voi nu credeţi, ci mai bine aţi spune: Noi ne supunem...
Credinţa nu a intrat încă în inimile voastre!” Dacă daţi
ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său, Dumnezeu nu vă va
micşora din faptele voastre. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.
(15) Credincioşii sunt numai cei care
cred în Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu se îndoiesc mai apoi
şi se luptă pe calea lui Dumnezeu cu averile şi făpturile
lor. Aceştia sunt cei sinceri.
(16) Spune: “Îl
învăţaţi pe Dumnezeu legea voastră?” Dumnezeu cunoaşte
ceea ce este în ceruri, precum şi pe pământ.” Dumnezeu este
Atotştiutor.
(17) Beduinii vor să le fii
recunoscător pentru supunerea lor! Spune: “Nu trebuie să vă fiu
eu recunoscător pentru supunerea voastră, ci voi trebuie să-I
fiţi recunoscători lui Dumnezeu că v-a călăuzit
către credinţă, dacă spuneţi adevărul!”
(18) Da, Dumnezeu cunoaşte Taina
cerurilor şi a pământului. Dumnezeu este Văzător a ceea ce
făptuiţi.
Qaaf
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Qaf. Pe Coranul cel slăvit!
(2) Ba nu! Ei se miră că a venit
la ei un predicator dintre ei. Cei tăgăduitori spun: “Este un lucru
de mirare ca atunci
(3) când vom muri şi vom fi
ţărână, va mai fi o întoarcere de departe?”
(4) Noi ştim ceea ce pământul
înghite din ei, căci avem o Carte păstrătoare.
(5) Ba nu! Ei socotesc Adevărul
minciună când vine la ei şi sunt în încurcătură.
(6) Oare nu văd deasupra lor cerul
cum l-am zidit şi l-am împodobit şi nici o crăpătură
nu are?
(7) Pământul! Noi l-am întins şi
am aruncat pe el munţii, am făcut să crească pe el fiece
soi de bucurie aducător,
(8) ca prevedere şi amintire pentru
fiece rob care se căieşte.
(9) Noi facem să cadă din cer o
apă binecuvântată cu care facem să crească grădini
şi grâne de secerat,
(10) precum şi curmalii falnici cu
ciorchini bine rânduiţi
(11) ca înzestrare a robilor noştri.
Noi dăm astfel viaţă unui ţinut mort. Şi aşa va
fi şi Ieşirea!
(12) Şi alţii înaintea lor au
hulit: poporul lui Noe, oamenii din Ar-Rass, tamudiţii,
(13) adiţii, Faraon, fraţii lui
Lot,
(14) oamenii din Al-Aika, poporul lui
Tubba’. Toţi i-au hulit pe trimişi şi atunci ameninţarea
Mea s-a împlinit.
(15) Oare Noi am obosit la creaţia
dintâi? Ba nu! Ei stau însă la îndoială asupra unei noi creaţii!
(16) Noi am creat omul şi ştim
ispitele la care-l împinge sufletul său, căci Noi suntem mai aproape
de el decât vena gâtului său.
(17) Când cei doi trimişi la întâlnire
se aşează de-a dreapta şi de-a stânga Sa,
(18) el nu va rosti nici un cuvânt
fără ca un păzitor să nu fie gata!
(19) Beţia morţii aduce
Adevărul de la care tu te-ai îndepărtat!
(20) Când se va sufla în
trâmbiţă, aceasta va fi Ziua Ameninţării!
(21) Fiece suflet va veni cu un îmbolditor
şi cu un martor.
(22) Tu ai fost în nepăsare
faţă de aceasta, însă Noi ţi-am dat la o parte vălul
şi privirea ta este pătrunzătoare astăzi!
(23) Însoţitorul său va
zice: “Ceea ce am este gata!”
(24) Aruncaţi-l, amândoi, în
Gheenă pe fiece tăgăduitor încăpăţânat,
(25) potrivnic al binelui,
călcător de lege şi neîncrezător.
(26) Aruncaţi-l în osânda cea
înfricoşătoare pe cel care-I alătură lui Dumnezeu un alt
dumnezeu!
(27) Însoţitorul său va
spune: “Domnul nostru! Nu eu l-am ticăloşit, ci el era deja într-o
rătăcire adâncă.”
(28) Dumnezeu va spune: “Nu vă certaţi
înaintea Mea! Eu v-am trimis înainte ameninţarea!
(29) La Mine, cuvântul nu se schimbă.
Eu nu sunt nedrept cu robii Mei.”
(30) În Ziua când vom spune Gheenei:
“Te-ai umplut?”, ea va spune: “Mai sunt încă?”
(31) Grădina va fi adusă nu
departe de cei temători
(32) “Aceasta este ceea ce vi s-a
făgăduit, vouă, fiecăruia ce se întoarce (către Dumnezeu)
şi Îi păzeşte (poruncile),
(33) şi se teme de Milostivul în Taina
Sa şi vine cu inima plecată.
(34) Intraţi în pace: “Aceasta este
Ziua veşniciei.”
(35) Ei vor avea acolo ceea ce vor şi
la Noi vor avea mai mult.
(36) Câte leaturi am nimicit înaintea lor?
Şi erau mult mai de temut decât ei. Străbateţi ţinuturile!
Este oare vreun adăpost?
(37) Întru aceasta este o amintire
pentru cel care are o inimă, pentru cel care îşi apleacă
urechea, pentru cel care mărturiseşte.
(38) Noi am creat în şase zile
cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, iar osteneala
nu Ne-a ajuns!
(39) Rabdă ceea ce spun!
Preamăreşte lauda Domnului tău înainte de ivirea soarelui
şi înainte de asfinţit!
(40) Preamăreşte lauda Sa în
noapte şi după rugăciuni!
(41) Ascultă!... În Ziua când
Chemătorul va chema dintr-un loc apropiat,
(42) în Ziua când vor auzi Strigătul
întru Adevăr, aceea va fi Ziua Ieşirii!
(43) Noi suntem Cei care dăruim viaţa
şi Cei care dăruim moartea. Întru Noi este devenirea.
(44) În Ziua când pământul se va
despica deasupra lor, vom face lesne adunarea.
(45) Noi ştim mai bine ceea ce spun.
Tu nu eşti asupra lor un despot. Adu-i aminte de Coran celui ce se teme de
ameninţarea Mea!
Adh-Dhaariyat
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Pe împrăştietoarele ce
împrăştie!
(2) Pe cărătoarele de
povară!
(3) Pe alergătoarele cu
iuţeală!
(4) Pe împărţitoarele de
poruncă!
(5) Ceea ce vi s-a făgăduit este
adevărat.
(6) Judecata de Apoi este fără
tăgadă.
(7) Pe cerul cu ale sale cărări!
(8) Voi aveţi asupra lui păreri
felurite,
(9) şi îl întoarce pe dos cel care
este întors.
(10) Să fie ucişi
bănuitorii,
(11) ei, cei care sunt într-o
prăpastie şi nu-şi dau seama!
(12) Ei întreabă: “Când va veni Ziua
Judecăţii?”
(13) În Ziua când vor fi puşi la
încercare în Foc:
(14) “Gustaţi încercarea voastră!
Aceasta este ceea ce voi cereaţi degrabă!”
(15) Cei temători vor trăi în
Grădini cu izvoare,
(16) luând ceea ce Domnul lor le va
dărui. Ei au fost înainte dintre făptuitorii de bine
(17) ce dormeau noaptea puţin,
(18) iar dis-de-dimineaţă cereau
iertare.
(19) Din averile lor aveau parte şi
cerşetorul şi lipsitul!
(20) Pe pământ sunt semne pentru cei care
cred cu tărie.
(21) Precum şi în voi
înşivă. Nu le vedeţi, oare?
(22) În cer este înzestrarea
voastră şi ceea ce vi s-a făgăduit.
(23) Pe Domnul cerului şi al
pământului! Acesta este Adevărul precum faptul că vorbiţi.
(24) A venit la tine spusa despre
oaspeţii prea-cinstiţi ai lui Abraham?
(25) Ei intrară la el spunându-i:
“Pace!” Abraham spuse: “Pace! O, oameni necunoscuţi!”
(26) El s-a dus apoi pe nesimţite la
ai săi şi a adus un viţel gras.
(27) L-a apropiat de ei, spunând: “Nu
mâncaţi?”
(28) Şi atunci îl prinse frica de ei.
Aceştia spuseră: “Să nu-ţi fie frică! Şi îi
vestiră un fecior însemnat.
(29) Femeia sa înaintă
văitându-se şi lovindu-se peste faţă. Ea spuse: “O
bătrână stearpă?...”
(30) Ei spuseră: “Domnul tău a
spus astfel. El este Înţeleptul, Ştiutorul.