Part 23

(28) După el, nu am pogorât din cer vreo oştire asupra poporului său şi nici nu vor pogorî.

(29) Nu va fi decât un singur Strigăt, şi vor fi cu toţii stinşi.

(30) Vai vouă, robilor! Nici un trimis n-a venit la ei, fără ca ei să nu-şi bată joc de el.

(31) N-au văzut ei oare câte leaturi am nimicit înaintea lor şi care nu se vor mai întoarce niciodată la ei.

(32) Nu există nimeni care să nu fie înfăţişat înaintea Noastră.

(33) Pentru ei este un semn pământul mort căruia Noi îi dăm viaţă şi dăm la iveală din el grâne din care ei mănâncă.

(34) Noi am rânduit pe el livezile de curmali şi podgoriile de vie şi am făcut să ţâşnească izvoare

(35) ca ei să mănânce din rodul lui şi ceea ce au trudit mâinile lor. Nu sunt oare mulţumitori?

(36) Mărire Celui ce a creat soiurile toate cele ce cresc din pământ de la sine şi cele de la ei şi cele pe care nu le cunosc.

(37) Este un semn pentru ei noaptea din care Noi dezghiocăm ziua şi ei rămân în beznă

(38) şi soarele ce aleargă spre un culcuş al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Ştiutorului!

(39) Şi luna căreia i-am sorocit coborâşurile până când se întoarnă asemnea unei cozi de frunză de curmal, veche şi scorojită.

(40) Soarelui nu i se cuvine să prindă luna, şi nici nopţii să o ia înaintea zilei, ci toate plutesc în cerc.

(41) Pentru ei este un semn că le-am purtat seminţia pe corabia încărcată.

(42) Şi lor le-am creat asemenea ei ca să urce pe ele.

(43) Dacă am voi, i-am îneca, şi nu ar avea nici un ajutor şi nu ar fi mântuiţi

(44) decât cu milostivenie de la Noi şi o bucurie vremelnică.

(45) Când li se spune: “Temeţi-vă de ceea ce este înaintea voastră şi de ceea ce este în urma voastră! Poate veţi fi miluiţi!”

(46) Nu a fost nici un semn din semnele Domnului lor care le-a venit fără ca ei să nu îi întoarcă spatele.

(47) Când li se spune: “Daţi milostenie din ceea ce v-a înzestrat Dumnezeu!”, cei care tăgăduiesc spun celor care cred: “Noi să-l hrănim pe cel care Dumnezeu l-ar putea hrăni, dacă ar voi? Voi sunteţi într-o vădită rătăcire.”

(48) Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”

(49) Ei nu au de aşteptat, căci un singur Strigăt îi va lua pe când se învrăjbesc.

(50) Nu vor putea lăsa ceva cu limbă de moarte, şi nici la ai lor să se întoarcă.

(51) Şi când în trâmbiţă se va sufla, din morminte se vor grăbi către Domnul lor.

(52) Ei vor spune atunci: “Vai nouă! Cine ne-a sculat din aşternutul nostru?

(53) Aceasta este ceea ce Milostivul v-a făgăduit. Trimişii au spus Adevărul! Nu va fi decât un singur Strigăt şi toţi vor fi aduşi înaintea Noastră.

(54) Nimeni, în Ziua aceea, nu va fi nedreptăţit cu ceva. Nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit.

(55) În Ziua aceea, singura trudă, a celor din Rai, va fi să se desfete.

(56) Împreună cu soaţele lor, vor sta sub umbrare, aşezaţi pe paturi de nuntă.

(57) Vor avea acolo fructe şi vor avea ceea ce vor cere.

(58) “Pace!” O vorbă de la un Domn Milos!

(59) O, nelegiuiţilor! Treceţi deoparte în Ziua aceea!

(60) O, fii ai lui Adam! Nu v-am tocmit Eu să nu vă închinaţi Diavolului, căci el este vrăjmaşul vostru făţiş,

(61) ci Mie să vă închinaţi? Aceasta este o Cale Dreaptă.

(62) Diavolul a rătăcit pe mulţi dintre voi. Oare nu aţi priceput?

(63) Aceasta este Gheena ce v-a fost făgăduită:

(64) azvârliţi-vă în ea ca răsplată a tăgadei voastre.

(65) În Ziua aceea, le vom pecetlui gurile, însă mâinile lor ne vor vorbi şi picioarele lor ne vor mărturisi ceea ce ei au agonisit.

(66) Dacă am voi, le-am stinge ochii şi atunci se vor grăbi pe drum, însă cum vor mai vedea?

(67) Dacă am voi, i-am preface pe loc încât n-ar mai putea merge nici înainte şi nici înapoi.

(68) Noi îi gârbovim făptura celui ce îi dăruim viaţă lungă. Ei nu pricep, oare?

(69) Noi nu l-am învăţat pe el poezia, căci nici nu i se cădea. Aceasta este o amintire, un Coran desluşit

(70) care-l previne pe cel care trăieşte şi care adevăreşte Cuvântul asupra tăgăduitorilor.

(71) Oare ei nu văd că Noi le-am creat lor, între cele pe care le-au făcut mâinile Noastre, dobitoacele peste care ei sunt stăpâni.

(72) Noi li le-am supus: unele de călărit, iar altele de mâncat.

(73) Şi ei au de la ele foloase şi băuturi. Poate vor fi mulţumiţi.

(74) Şi ei şi-au luat dumnezei afară de Dumnezeu! Poate vor fi ajutaţi!

(75) Ei nu îi vor putea ajuta, pe când ei le sunt lor oştire pregătită.

(76) Vorba lor să nu te mâhnească! Noi ştim ceea ce ei tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc.

(77) Nu a văzut omul oare că l-am creat dintr-o picătură de sămânţă, iar acum este un cârtitor făţiş!

(78) Uitând de crearea sa, el Ne spune Nouă ca pe o pildă: “Cine va mai învia oasele prefăcute în pulbere?”

(79) Spune: “Cel ce i-a creat dintru început îi va învia. El este Ştiutor a toată făptura.

(80) El este Cel ce, din copaci verzi, v-a creat vouă focul pe care voi îl aprindeţi.”

(81) Cel ce a creat cerurile şi pământul, nu ar mai putea oare crea asemenea lor? Ba da, căci El este Creatorul cel Mare, Ştiutorul.

(82) Porunca Sa, când voieşte un lucru, este în a spune: “Fii!” Şi el este.

(83) Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru! La El veţi fi întorşi!

As-Saaffaat

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Pe cei aşezaţi pe rânduri,

(2) ce se leapădă cu tărie,

(3) ce recită întru amintire!

(4) Dumnezeul vostru este Unul:

(5) El este Domnul cerurilor, al pământului şi a ceea ce se află între ele. El este Domnul Răsăriturilor!

(6) Noi am împodobit cerul cel mai de jos cu stele

(7) ca pază împotriva oricărui diavol răzvrătit.

(8) Ei nu le pot asculta pe căpeteniile preaînalte, căci sunt loviţi din toate părţile.

(9) Ei sunt alungaţi şi vor avea parte de o necurmată osândă,

(10) iar pe cel care a apucat ceva, o flacără sfredelitoare îl urmăreşte.

(11) Întreabă-i: “Sunt ei mai tari la făptură decât alţii pe care Noi i-am creat?” Noi i-am creat din lut cleios!

(12) Tu te miri, iar ei îşi bat joc.

(13) Când le aminteşti, ei nu-şi amintesc.

(14) Când văd un semn, caută să-şi bată joc

(15) şi spun: “Aceasta nu este decât o vrajă vădită.

(16) Când vom muri şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi sculaţi noi

(17) ori strămoşii noştri dintâi?”

(18) Spune: “Da, şi veţi fi umiliţi!”

(19) Un sigur ţipăt şi vor vedea atunci!

(20) Vor spune: “Vai nouă! Aceasta este Ziua Judecăţii!”

(21) Aceasta este Ziua Cumpenei pe care voi aţi socotit-o minciună!

(22) Adunaţi-i pe cei nedrepţi, cu soţiile lor, precum şi cu cei cărora li se închinau,

(23) în locul lui Dumnezeu, apoi călăuziţi-i pe drumul Iadului.

(24) Opriţi-i! Vor fi întrebaţi:

(25) “De ce nu vă ajutaţi unii pe alţii?”

(26) În Ziua aceea, ei vor căuta însă să se supună.

(27) Se vor întoarce unii către alţii întrebându-se,

(28) şi vor spune: “Voi aţi venit la noi cu jurământ!”

(29) (Diavolii) vor spune: “Nu, voi nu aţi fost credincioşi.

(30) Noi nu am avut nici o împuternicire asupra voastră, ci voi aţi fost un popor ticălos.

(31) Spusa Domnului nostru s-a împlinit asupra noastră, şi noi acum gustăm...

(32) Noi v-am amăgit fiindcă noi înşine eram amăgiţi.”

(33) În Ziua aceea, vor fi părtaşi la osândă.

(34) Aşa vom face cu toţi nelegiuiţii.

(35) Când li se spunea: “Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu”, ei se îngâmfau

(36) şi spuneau: “Să ne părăsim dumnezeii noştri pentru un poet îndrăcit?”

(37) Ba nu! El a venit cu Adevărul şi i-a mărturisit ca drepţi pe cei trimişi înaintea sa.

(38) Veţi gusta osânda cea dureroasă,

(39) însă nu veţi fi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit,

(40) afară de robii credincioşi lui Dumnezeu

(41) care vor avea o înzestrare cunoscută,

(42) fructe, şi vor fi cinstiţi

(43) în Grădinile Plăcerii,

(44) pe paturi faţă în faţă.

(45) Printre ei va umbla un pocal de la izvor

(46) limpede şi desfătător pentru băutori,

(47) care nu dă ameţeală şi nici nu se termină.

(48) Cele cu ochi mari şi cu priviri neprihănite vor sta lângă ei,

(49) şi vor fi asemenea ouălor ascunse.

(50) Ei se vor întoarce unii spre alţii întrebându-se.

(51) Unul dintre ei va spune: “Aveam un prieten care spunea:

(52) “Oare tu eşti dintre cei care mărturisesc Adevărul?

(53) Vom mai fi judecaţi după ce vom muri şi vom fi ţărână şi oase?”

(54) Unul va spune: “Vedeţi ceva de sus?”

(55) El va privi de sus şi îl va vedea pe prietenul său în mijlocul Iadului.

(56) El îi va spune: “Pe Dumnezeu! Puţin a lipsit să mă pierzi şi pe mine!

(57) Fără harul lui Dumnezeu aş fi fost printre cei puşi la cazne.

(58) Nu suntem, aşadar, morţi?

(59) Ba da, însă doar de moartea noastră dintâi şi nu vom fi osândiţi!”

(60) Da, acesta este fericirea cea mare!

(61) Întru aceasta, să trudească truditorii.

(62) Oare acesta nu este o gazdă mai bună decât copacul Zeqqum?

(63) Noi l-am făcut ca o ispită celor nedrepţi.

(64) El este un copac ce iese din fundul Iadului,

(65) iar rodul său este asemenea căpăţânilor de diavoli.

(66) Ei vor mânca din el şi îşi vor umple burţile,

(67) apoi după el vor bea un amestec clocotind

(68) şi se vor întoarce iarăşi în Iad.

(69) Ei vor afla acolo pe taţii lor rătăciţi,

(70) şi se vor grăbi pe urmele lor.

(71) Cei mai mulţi dintre cei dintâi au fost, înaintea lor, rătăciţi,

(72) chiar dacă Noi le-am trimis predicatori.

(73) Vezi cum a fost sfârşitul celor care li s-a predicat,

(74) afară de robii credincioşi lui Dumnezeu!

(75) Noe Ne-a chemat! Cât de Buni sunt Cei care răspund!

(76) Noi l-am mântuit pe el şi pe ai săi de potopul cel mare.

(77) Noi am făcut seminţia sa să rămână.

(78) Şi am lăsat amintirea sa în veac:

(79) “Pace lui Noe, în toate lumile!”

(80) Aşa îi răsplătim pe cei făptuitori de bine.

(81) El este dintre robii Noştri credincioşi.

(82) Apoi i-am înecat pe ceilalţi.

(83) De partea lui a fost şi Abraham.

(84) El a venit la Domnul tău cu toată inima

(85) spunând tatălui său şi poporului său: “Cui vă închinaţi voi?

(86) O înşelătorie, dumnezei afară de Dumnezeu, este ceea ce vreţi?

(87) Ce vă închipuiţi despre Domnul lumilor?”

(88) Apoi aruncă o privire spre stele şi spuse:

(89) “Eu sunt bolnav!”

(90) Atunci ei îi întoarseră spatele şi plecară

(91) El se repezi, atunci, la dumnezeii lor şi le spuse: “Nu mâncaţi?

(92) Ce aveţi de nu vorbiţi?”

(93) El se repezi asupra lor lovindu-i cu dreapta.

(94) Oamenii se întoarseră la el alergând.

(95) El le spuse: “Vă închinaţi la ceea ce aţi cioplit,

(96) iar Dumnezeu v-a creat pe voi şi ceea ce faceţi?”

(97) Ei spuseră: “Zidiţi-i o zidire şi aruncaţi-l în Iad!”

(98) Ei au vrut să viclenească asupra lui, însă Noi i-am înjosit.

(99) El spuse: “Eu voi merge către Domnul meu, iar El mă va călăuzi.

(100) Domnul meu! Dăruieşte-mi un fiu dintre cei drepţi”

(101) Atunci îi vestirăm un fecior blând,

(102) Când ajunse să trudească alături de el, îi spuse: “O, fiul meu! Am văzut în vis că se făcea că te jertfeam. Cum vezi tu oare acest lucru?” El spuse: “O, tată! Fă ceea ce ţi s-a poruncit şi mă vei afla dintre cei răbdători, dacă Dumnezeu va voi!”

(103) După ce amândoi s-au supus, iar Abraham s-a prosternat,

(104) Noi i-am strigat: “O, Abraham!

(105) Tu ai crezut vedenia. Astfel îi răsplătim Noi pe făptuitorii de bine.

(106) Aceasta a fost încercarea cea fără de tăgadă.”

(107) Noi l-am răscumpărat printr-o jertfă măreaţa

(108) şi am lăsat amintirea sa în veac:

(109) “Pace lui Abraham!”

(110) Astfel îi răsplătim Noi pe făptuitorii de bine.

(111) El a fost dintre robii Noştri credincioşi.

(112) Noi i l-am vestit pe Isaac, un profet între cei drepţi.

(113) Şi i-am binecuvântat pe el şi pe Isaac. Şi din seminţia lor a fost şi cel făptuitor de bine, precum şi cel nedrept cu sine în chip vădit.

(114) Noi am dăruit binele lui Moise şi lui Aaron şi

(115) i-am mântuit pe ei şi pe poporul lor de potopul cel mare.

(116) I-am ajutat şi ei au fost învingători.

(117) Noi le-am dăruit Cartea cea desluşită

(118) şi i-am călăuzit pe o Cale Dreaptă.

(119) Şi am lăsat amintirea lor în veac:

(120) “Pace lui Moise şi lui Aaron!”

(121) Astfel îi răsplătim Noi pe făptuitorii de bine,

(122) Amândoi au fost dintre robii Noştri credincioşi.

(123) Şi Elias a fost dintre cei trimişi.

(124) El spuse poporului său: “Nu vă este teamă de Dumnezeu?

(125) Îl chemaţi pe Baal şi îl părăsiţi pe bunul Creator,

(126) pe Dumnezeu, Domnul vostru şi Domnul strămoşilor voştri dintâi?”

(127) Ei l-au socotit mincinos şi vor fi daţi osândei,

(128) afară de robii devotaţi lui Dumnezeu.

(129) Noi am lăsat amintirea sa în veac:

(130) “Pace lui Elias!”

(131) Astfel îi răsplătim pe făptuitorii de bine.

(132) El a fost dintre robii Noştri credincioşi.

(133) Şi Lot a fost dintre cei trimişi.

(134) Noi l-am mântuit pe el şi pe ai săi laolaltă,

(135) afară de o bătrână ce a fost între cei rămaşi în urmă!

(136) Apoi i-au stârpit pe ceilalţi,

(137) iar voi treceţi peste ei dimineaţa

(138) şi noaptea. Oare nu pricepeţi?

(139) Şi Iona a fost dintre cei trimişi.

(140) El a fugit la corabia încărcată,

(141) apoi a tras la sorţi, şi a fost dintre cei sortiţi pieirii.

(142) Peştele l-a înghiţit pe când se dojenea pe sine.

(143) Dacă nu ar fi fost printre cei care preamăresc,

(144) ar fi rămas în pântecele lui până în Ziua Învierii.

(145) Noi l-am aruncat apoi bolnav pe ţărmul gol

(146) şi am făcut să crească asupra lui un copac de Yaqtin.

(147) Noi l-am trimis apoi la o sută de mii de oameni ori chiar mai mulţi.

(148) Ei au crezut şi Noi le-am dăruit bucurii o vreme.

(149) “Domnul tău are fiice, pe când ei au fii?

(150) Am creat, sub ochii lor, îngerii-femei?”

(151) Vor spune oare în nemernicia lor:

(152) “Dumnezeu a odrăslit!...” Da, sunt mincinoşi!

(153) El a ales fiicele înaintea fiilor?

(154) “Ce aveţi? Cum judecaţi?

(155) Nu chibzuiţi deloc?

(156) Ori poate aveţi vreo împuternicire desluşită?

(157) Veniţi cu Cartea voastră, dacă spuneţi adevărul!”

(158) Ei au făcut între El şi ginni o înrudire, însă nu ştiu că ginni vor fi şi ei aduşi înaintea Lui?

(159) Mărire lui Dumnezeu peste ceea ce-şi închipuie ei,

(160) afară de robii lui Dumnezeu cei curaţi.

(161) Nici voi şi nici cei la care vă închinaţi

(162) nu veţi ispiti pe nimeni,

(163) ci numai pe cel care va fi azvârlit în Iad.

(164) “Nu este nimeni dintre noi care să nu aibă un loc cunoscut.

(165) Noi suntem cei aşezaţi în rânduri.

(166) Noi suntem cei care Îl preamărim.”

(167) Ei au să spună:

(168) “Dacă am fi avut o amintire de la cei dintâi,

(169) am fi fost robii lui Dumnezeu cei devotaţi.”

(170) Ei nu au crezut în El, însă vor afla curând!

(171) Cuvântul Nostru a mers înainte la robii Noştri trimişi.

(172) Şi ei vor fi cei ajutaţi,

(173) şi oştirea noastră va învinge pentru ei.

(174) Întoarce-le spatele o vreme!

(175) Uită-te la ei, căci şi ei se vor uita curând...

(176) Caută să grăbească osânda Noastră?

(177) Când se va coborî în curtea lor va fi o dimineaţă rea pentru cei cărora li s-a predicat!

(178) Întoarce-le spatele o vreme!

(179) Uită-te la ei, căci şi ei se vor uita curând...

(180) Mărire Domnului tău, Domnul Puterii asupra a ceea ce-şi închipuie ei!

(181) Pace trimişilor!

(182) Laudă lui Dumnezeu, Domnul lumilor!

Saad

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Sad. Pe Coranul cu amintirea sa!

(2) Cei care tăgăduiesc sunt în îngâmfare şi în învrăjbire.

(3) Câte leaturi nu am nimicit înaintea lor! Şi ei strigară când nu mai era vreme de scăpare.

(4) Ei se miră că vine la ei un predicator dintre ei. Tăgăduitorii spun: “Acesta este un vrăjitor mincinos!

(5) El face din dumnezei un singur Dumnezeu? Acesta este un lucru de mirare!”

(6) Căpeteniile s-au urnit spunând: “Plecaţi! Răbdaţi pentru dumnezeii voştri! Aceasta este un lucru de dorit.

(7) Noi n-am auzit de aceasta în Legea de pe urmă. Nu este decât o născocire!

(8) Oare amintirea a fost pogorâtă asupra lui între noi?” Ei stau la îndoială asupra amintirii Mele, căci nu au gustat încă din osânda Mea.

(9) Au ei comorile de milostivenie ale Domnului tău, Puternicul,. Dăruitorul?

(10) Au ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi tot ce se află între ele? Atunci să se înalţe la baierile cerului!

(11) Nu sunt însă decât o oaste de alianţe ce va fi înfrântă pe loc.

(12) Înaintea lor au hulit poporul lui Noe, adiţii şi Faraon — stăpânul stâlpilor,

(13) şi tamudiţii şi poporul lui Lot, şi cei din Al-Aika. Acestea au fost alianţele.

(14) Toţi nu au făcut decât să-i socoate mincinoşi pe trimişi, iar pedeapsa Mea s-a împlinit asupra lor.

(15) Aceştia nu aşteaptă decât un singur Strigăt ce nu va mai fi repetat.

(16) Ei vor spune: “Domnul nostru! Grăbeşte-ne nouă judecata înainte de Ziua Socotelii.”

(17) Rabdă ceea ce spun şi aminteşte-ţi de robul Nostru, David, dăruit cu putere şi plin de căinţă.

(18) Noi am supus munţii să preamărească laolaltă cu el, în amurg şi la răsărit,

(19) precum şi păsările strânse în jurul lui. Toţi se întorc la El.

(20) Noi i-am întărit împărăţia sa şi l-am dăruit cu înţelepciune şi limpezime la vorbă.

(21) Povestea potrivnicilor a venit la tine? Ei s-au căţărat pe zid până la încăperea oprită

(22) şi au intrat peste David care s-a speriat de ei. Ei i-au spus: “Nu te teme! Noi suntem potrivinici, unul l-a nedreptăţit pe celălalt. Judecă-ne întru adevăr. Nu fi părtinitor! Călăuzeşte-ne pe Calea cea Dreaptă!

(23) Acesta este fratele meu care are nouăzeci şi nouă de oi, iar eu nu am decât o oaie. El mi-a spus: “Încredinţează-mi-o mie!” Şi m-a biruit cu vorba!

(24) David spuse: “El te-a nedreptăţit cerându-ţi oaia ta pe lângă oile sale.” Mulţi dintre cei care se amestecă se nedreptăţesc unii pe alţii, afară de cei care cred şi săvârşesc fapte bune, însă aceştia sunt puţini. David a înţeles că Noi l-am pus la încercare. El I-a cerut iertare Domnului său şi căzând în genunchi se căi.

(25) Noi i-am iertat lui şi el are la Noi un loc aproape şi o frumoasă întoarcere.

(26) O, David! Noi te-am făcut urmaş pe pământ. Judecă oamenii întru Adevăr şi nu urma poftei, căci ea te rătăceşte de la calea lui Dumnezeu. Cei care se rătăcesc de la Calea lui Dumnezeu vor avea parte de o osândă aprigă, căci au dat uitării Ziua Socotelii.

(27) Oare Noi am creat cerul şi pământul şi tot ce se află între ele zadarnic precum îşi închipuie cei care tăgăduiesc? Vai celor care tăgăduiesc de Foc!

(28) Îi vom face oare pe cei care cred şi săvârşesc fapte bune deopotrivă cu cei care seamănă stricăciunea pe pământ? Ori îi vom face pe cei temători deopotrivă cu cei neruşinaţi?

(29) O Carte binecuvântată am pogorât asupra ta ca ei să ia aminte la versetele ei, ca cei dăruiţi cu minte să chibzuiască!

(30) Lui David i l-am dăruit pe Solomon. Ce rob bun şi plin de căinţă!

(31) Când într-o seară îi fură înfăţişaţi caii care băteau din picior,

(32) el spuse: “Eu am iubit bunul (lumesc) mai mult decât amintirea Domnului meu, până ce au dispărut după vălul nopţii.

(33) “Întoarceţi-mi-i.” Şi atunci, el le-a tăiat picioarele şi gâtul.

(34) Noi l-am pus la încercare pe Solomon punându-i pe tron un chip. Astfel, el s-a căit.

(35) El spuse: “Domnul meu! Iartă-mi mie! Dăruieşte-mi o împărăţie ce nu se va cuveni nimănui după mine. Tu eşti Dăruitorul!”

(36) Noi i-am supus vântul — lin sufla la porunca sa acolo unde-l trimitea,

(37) pe diavolii ziditori şi scufundători,

(38) şi pe alţii legaţi în lanţuri:

(39) “Acesta-i darul Nostru. Risipeşte-l ori păstrează-l fără să ţii socoteală!

(40) Solomon are la Noi un loc apropiat şi o frumoasă întoarcere.

(41) Aminteşte-ţi de Iov, robul Nostru, când a strigat către Domnul său: “Satan m-a lovit cu suferinţă şi osândă.”

(42) “Bate din picior! Aceasta este o scaldă răcoroasă şi o băutură.”

(43) Şi i i-am dăruit pe ai săi şi încă pe atât. Aceasta au fost o milostivenie de la Noi şi o amintire pentru cei dăruiţi cu minte.

(44) Ia în mâna ta un mănunchi de nuiele! Loveşte cu el şi nu-ţi încălca legământul!” Şi Noi l-am aflat răbdător. Ce rob bun şi plin de căinţă!

(45) Aminteşte-ţi de Abraham, Isaac şi Iacob, robii Noştri dăruiţi cu îndemânare şi cu prevedere.

(46) Noi i-am curăţit prin amintirea Lăcaşului.

(47) Ei se află la Noi, printre aleşii cei prea buni.

(48) Aminteşte-ţi de Ismail, Elizeu şi Du al-Kifl. Toţi se află printre cei prea buni.

(49) Aceasta este o amintire, o frumoasă întoarcere pentru cei temători:

(50) grădinile Edenului ale căror porţi le vor fi deschise.

(51) Culcaţi în ele, vor cere fructe din belşug şi băuturi

(52) în vreme ce cele cu privirile neîntinate le vor fi ţiitoare de urât!

(53) Aceste vă sunt făgăduite pentru Ziua Socotelii.

(54) Aceasta este înzestrarea Noastră ce nu are sfârşit.

(55) Aşa va fi! Ticăloşii vor avea o întoarcere rea:

(56) Gheena unde vor fi azvârliţi. Ce rău culcuş!

(57) Aşa va fi ca să guste apă clocotită şi o băutură puturoasă

(58) şi altele asemenea în perechi.

(59) Aceasta este o gloată ce năvăleşte cu voi, însă nu vor fi bineveniţi, ci vor fi azvârliţi în Foc.

(60) Ei vor spune: “Voi nu sunteţi bineveniţi, căci voi ne-aţi pregătit acestea!” Ce lăcaş năpăstuit!

(61) Ei vor spune: “Domnul nostru! Sporeşte-le îndoit osânda Focului celor care ne-au împins aici.”

(62) Ei vor spune: “De ce nu-i vedem nici pe bărbaţii pe care-i număram între cei răi?

(63) Nu ne băteam noi joc de ei? Oare acum de scapă privirilor?”

(64) Aceasta, adevărat, este cearta soţilor Focului!

(65) Spune: “Eu nu sunt decât un predicator. Nu este dumnezeu afară de Dumnezeu, Unul, Biruitorul.

(66) Domnul cerurilor şi al pământului şi a ceea ce se află între ele, Puternicul, Mult-Iertătorul.”

(67) Spune: “Este o veste mare,

(68) însă voi întoarceţi spatele...

(69) Eu nu am nici o ştiinţă de la căpeteniile prea-înalte că s-ar fi certat.

(70) Mie nu mi s-a dezvăluit decât că sunt un predicator cu vorbă limpede.”

(71) Domnul tău spuse îngerilor: “Eu voi crea din lut un om.

(72) După ce-i voi da chip desăvârşit şi voi sufla în el din duhul Meu, să cădeţi cu faţa la pământ înaintea lui!”

(73) Toţi îngerii s-au prosternat,

(74) afară de Iblis care s-a îngâmfat şi a fost astfel dintre necredincioşi.

(75) Dumnezeu spuse: “O, Iblis! Ce te împiedică să te prosternezi înaintea a ceea ce-am creat cu mâinile Mele? Ori eşti îngâmfat ori eşti dintre cei prea-înalţi!”

(76) El spuse: “Eu sunt mai bun decât el, căci Tu, pe mine, m-ai creat din foc, iar pe el, l-ai creat din lut.”

(77) Dumnezeu spuse: “Ieşi de aici şi cu pietre să fii bătut!

(78) Blestemul meu fie asupra ta până în în Ziua Judecăţii!”

(79) El spuse: “Domnul meu! Păsuieşte-mă până în Ziua când oamenii vor fi înviaţi.”

(80) Dumnezeu spuse: “Da, eşti printre cei păsuiţi!

(81) până în Ziua clipei cunoscute Nouă.”

(82) Iblis spuse: “Pe puterea Ta! Eu îi voi amăgi pe toţi,

(83) afară de cei care îţi vor fi Ţie robi credincioşi.”

(84) Dumnezeu spuse: “Adevărul! Eu spun Adevărul!

(85) Eu voi umple Gheena cu tine şi cu toţi cei care te vor urma.”

(86) Spune-le: “Eu nu vă cer răsplată şi nici nu vă împovărez.

(87) El este doar amintire pentru lumi,

(88) şi veţi cunoaşte vestea lui după o vreme”

Az-Zumar

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Pogorârea Cărţii este de la Dumnezeu, Puternicul, Înţeleptul.

(2) Noi am pogorât asupra ta Cartea întru Adevăr ca să te închini lui Dumnezeu, curat Lui în credinţă.

(3) Nu este oare pentru Dumnezeu credinţa curată? Cei care îşi iau oblăduitori în locul Lui spun: “Noi nu ne închinăm lor decât ca ei să ne apropie de Dumnezeu!” Dumnezeu îi va judeca pentru ceea ce se învrăjbeau. Dumnezeu nu îl călăuzeşte pe cel care este mincinos, tăgăduitor.

(4) Dacă Dumnezeu ar fi vrut să aibă un fiu, ar fi ales ce ar fi voit din ceea ce a creat. Mărire Lui! El este Dumnezeu, Unul, Biruitorul

(5) El a creat cerurile şi pământul întru Adevăr. El înfăşoară noaptea în zi şi înfăşoară ziua în noapte. El a supus soarele şi luna să alerge fiecare către un anumit soroc. Nu este El oare Puternicul, Mult-Iertătorul?

(6) El v-a creat dintr-un singură persoană, din care i-a făcut şi perechea. El v-a pogorât vouă din dobitoace — opt perechi. El v-a creat pe voi în pântecele mamelor voastre: creaţie după creaţie, în trei întunecimi. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru!A Lui este împărăţia! Nu este dumnezeu afară de El. Cum de vă puteţi abate?

(7) Dacă tăgăduiţi, să ştiţi că Dumnezeu se poate lipsi de voi şi nu este mulţumit de robii Săi tăgăduitori, însă dacă îi mulţumiţi, este mulţumit de voi. Nimeni nu va căra povara altuia. Întoarcerea voastră va fi la Domnul vostru. Atunci, El vă va da ştire de ceea ce aţi făptuit, căci El este Ştiutor al lăuntrului inimilor.

(8) Când pe om îl atinge o nenorocire, el îl cheamă pe Domnul său şi se căieşte înaintea Lui. Când îi vine o binefacere de la El, el uită ceea ce Îi ceruse mai înainte şi Îi face lui Dumnezeu semeni pentru a rătăci de la calea Sa. Spune: “Bucură-te puţin de tăgada ta, căci vei fi între soţii Focului!”

(9) Oare el este asemenea celui credincios care în picioare, ori cu faţa la pământ, în timpul nopţii, îl îngrijorează Viaţa de Apoi şi nădăjduieşte în milostivenia Domnului său? Spune: “Cei care ştiu sunt oare deopotrivă cu cei care nu ştiu?” Numai cei dăruiţi cu minte chibzuiesc.

(10) Spune: “O, robi ai Mei! O, voi cei ce credeţi! Temeţi-vă de Domnul vostru! Cei care au săvârşit binele pe lumea aceasta vor avea tot bine.” Pământul lui Dumnezeu este larg. Cei răbdători vor primi răsplata lor fără socoteală.

(11) Spune: “Mie mi s-a poruncit să mă închin lui Dumnezeu, curat Lui în credinţă.

(12) Mie mi s-a poruncit să fiu întâiul dintre supuşi.”

(13) Spune: “Eu mă tem de osânda unei Zile mari, dacă nu dau ascultare Domnului meu.”

(14) Spune: “Eu, lui Dumnezeu, mă închin, curat Lui în credinţa mea.

(15) Voi, închinaţi-vă cui vreţi în afara Lui!” Spune: “În Ziua Învierii cei pierduţi vor fi cei care s-au pierdut pe ei înşişi şi pe ai lor.” Nu este aceasta o pierdere fără tăgadă?

(16) O întindere de foc va fi deasupra lor şi dedesubtul lor o altă întindere, aşa îi înfricoşează Dumnezeu pe robii Săi. O, robi ai Mei! Temeţi-vă de Mine!

(17) Cei care se feresc de Taghuţi să li se închine, şi se întorc la Dumnezeu, au bunăvestire! Vesteşte-le-o robilor Mei

(18) care ascultă Cuvântul şi urmează prea-binele lui. Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu îi călăuzeşte! Aceştia sunt cei dăruiţi cu minte!

(19) Asupra cui se va împlini Cuvântul Osândei. Îl vei salva tu pe cel din Foc?

(20) Cei care se tem însă de Domnul lor vor avea încăperi deasupra cărora sunt alte încăperi zidite, iar pe sub ele vor curge râuri. Aceasta este făgăduiala lui Dumnezeu! Dumnezeu nu Îşi calcă făgăduiala.

(21) Nu vezi că Dumnezeu a trimis din cer o apă căreia îi taie drum prin izvoare pe pământ, apoi cu ea dă la iveală holde felurite la culoare ce se veştejesc şi pe care tu le vezi îngălbenindu-se, şi apoi El le face pleavă. Întru aceasta este o amintire pentru cei dăruiţi cu minte.

(22) Cel căruia Dumnezeu i-a deschis inima spre Supunere nu este într-o lumină de la Domnul său? Vai celor cu inimi împietrite la amintirea lui Dumnezeu. Aceştia sunt într-o rătăcire vădită.

(23) Dumnezeu a pogorât cea mai frumoasă dintre spuse: O Carte ce se aseamănă şi se repetă. Pielea celor care se tem de Domnul se înfioară, apoi pielea şi inimile lor se înmoaie la amintirea lui Dumnezeu. Aceasta este călăuzirea lui Dumnezeu cu care călăuzeşte pe cine voieşte. Cel pe care Dumnezeu îl rătăceşte însă, nu va mai avea o altă călăuză.

(24) Cine îşi va păzi chipul în Ziua Învierii de osânda cea rea? Li se va spune celor nedrepţi: “Gustaţi ceea ce aţi agonisit!”

(25) Şi cei dinaintea lor au hulit, iar osânda le-a venit de unde nici nu se aşteptau.

(26) Dumnezeu i-a făcut să guste ruşinea în Viaţa de Acum, însă osânda din Viaţa de Apoi este mult mai mare. O, dacă ar şti!

(27) Noi am dat oamenilor pilde de tot felul în acest Coran. Poate îşi vor aminti!

(28) Un Coran arab, fără întortocheli! Poate se vor teme!

(29) Dumnezeu a dat pilda unui bărbat legat de părtaşi certăreţi şi a altuia supus unui singur bărbat. Oare cei doi sunt deopotrivă? Laudă lui Dumnezeu! Cei mai mulţi oameni însă nu ştiu.

(30) Iată-te mort şi iată-i şi pe ei morţi!

(31) Apoi în Ziua Învierii, vă veţi certa înaintea Domnului vostru.