“Du-te la Faraon, căci este un ticălos (16) şi spune-i: ‘Eşti gata să te mântui? (17) Eu te voi călăuzi la Domnul tău, teme-te!’” (18) Apoi i-a arătat semnul cel mare. (19) Faraon a hulit şi nu a dat ascultare, (20) apoi zorit a întors spatele. (21) El şi-a adunat poporul şi i-a strigat: (22) “Eu sunt Domnul vostru, Preaînaltul!” (23) Dumnezeu l-a făcut pildă de pedeapsă în Viaţa de Apoi şi în Viaţa de Acum. (24) Întru aceasta este o amintire pentru cel care se teme de Dumnezeu. (25) Sunteţi voi oare mai greu de creat decât cerul pe care l-a zidit? (26) Dumnezeu a înălţat bolta şi a rânduit-o desăvârşit; (27) El i-a dat nopţii întunericul, El i-a izvodit zilei lumina. (28) Apoi a întins pământul, (29) şi din el a dat la iveală apa şi păşunile. (30) A pironit munţii, (31) zestre vouă şi turmelor voastre. (32) Când va veni Potopul cel Mare, (33) în Ziua aceea omul îşi va aminti pentru ce s-a trudit. (34) Iadul va fi scos pentru cel care trebuie să-l vadă! (35) Celui ticăloşit (36) şi legat de Viaţa de Acum, (37) Iadul îi va fi liman. (38) Celui care se teme de înălţimea Domnului său şi opreşte pofta din sufletul său, (39) Raiul îi va fi liman. (40) Ei te vor întreba despre Ceas: “Când se va opri?” (41) Ce le-ai putea tu aminti? (42) Întru Domnul tău este sfârşitul lui. (43) Tu nu faci decât să-i predici celui care se teme. (44) În Ziua când îl vor vedea, li se va părea că au zăcut numai o seară ori numai o dimineaţă. (45) El s-a încruntat şi a întors spatele, (46)