O, voi cei ce credeţi! Dacă un desfrânat vă aduce o veste, limpeziţi-o ca să nu loviţi un popor din neştiinţă, iar apoi să vă pară rău de ceea ce-aţi făcut. (5) Să ştiţi că între voi este trimisul lui Dumnezeu. Dacă, în multe treburi v-ar da ascultare, voi aţi avea de suferit. Dumnezeu v-a făcut însă să iubiţi credinţa pe care a împodobit-o în inimile voastre, precum v-a făcut să urâţi tăgada, desfrânarea şi neascultarea. Aceştia sunt cei drept călăuziţi (6) prin harul lui Dumnezeu şi binefacerea Sa. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept. (7) Dacă două tabere de credincioşi se războiesc, împăcaţi-le. Dacă una din ele s-a ridicat pe nedrept împotriva celeilalte, luptaţi împotriva celei ce s-a ridicat, până ce se va pleca înaintea Poruncii lui Dumnezeu. Dacă se pleacă, împăcaţi-le cu dreptate. Fiţi nepărtinitori! Dumnezeu îi iubeşte pe cei nepărtinitori! (8) Credincioşii sunt fraţi. Împăcaţi-i pe fraţii voştri! Temeţi-vă de Dumnezeu! Poate veţi fi miluiţi! (9) O, voi cei ce credeţi! Să nu-şi bată joc unii oameni de alţii care ar putea fi mai buni decât ei. Şi nici unele femei de altele care ar putea fi mai bune decât ele. Nu vă defăimaţi unii pe alţii. Nu vă răniţi unii pe alţii cu porecle. Ce urât este numele rău după credinţă! Cei care nu se căiesc, aceia sunt nedrepţi! (10) O, voi cei ce credeţi! Feriţi-vă mult de născociri, căci unele născociri sunt cu păcat. Să nu iscodiţi! Să nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii în lipsă. I-ar plăcea vreunuia dintre voi să mănânce carnea fratelui său mort? Nu, urâţi acest lucru! Temeţi-vă de Dumnezeu! Dumnezeu se întoarce către cel care se căieşte, căci El este Milos. (11)