şi cu podoabe. Toate acestea nu sunt însă decât bucurii vremelnice în Viaţa de Acum, iar Viaţa de Apoi, la Domnul tău, este a celor temători. (34) Celui ce se abate de la amintirea Milostivului, Noi îi vom da un diavol ca însoţitor. (35) Şi îi îndepărtează de drum, însă ei se socot bine călăuziţi (36) până ce vor zice, când vor veni la Noi: “Vai!, O, dacă între mine şi tine ar fi depărtarea dintre cele două Răsărituri!” Ce nenorocit însoţitor! (37) În Ziua aceea, el nu vă va mai fi de vreun folos, căci aţi fost nedrepţi, iar la osândă îi veţi fi părtaşi. (38) Şi tu? Îl vei face să audă pe cel surd? Îl vei călăuzi pe cel orb şi pe cel aflat în vădită rătăcire? (39) Chiar dacă te luăm pe tine, ne vom răzbuna pe ei (40) ori îţi vom arăta ceea ce le-am făgăduit, căci Noi suntem Puternici asupra lor. (41) Ţine ceea ce ţi s-a dezvăluit, căci Tu eşti pe o Cale Dreaptă. (42) Aceasta este o amintire, pentru tine şi pentru poporul tău, de care veţi fi întrebaţi. (43) Întreabă-i pe cei pe care i-am trimis înaintea ta. Am făcut Noi, afară de cel Milostiv, dumnezei cărora ei să se închine? (44) Noi l-am trimis pe Moise, cu semnele Noastre, la Faraon şi la sfetnicii săi. Moise le spuse: “Eu sunt trimisul Domnului lumilor.” (45) Când el le-a adus semnele Noastre, ei au râs de ele, (46) cu toate că nu le-am arătat nici un semn care să nu fie mai grozav decât cel dinainte. Noi i-am luat cu osânda. Poate se vor întoarce! (47)