Voi mă chemaţi la tăgăduirea lui Dumnezeu, să-I alătur Lui ceva de care nu am ştiinţă, iar eu vă chem către Puternicul, Mult-iertătorul. (41) Fără îndoială, că cel către care mă chemaţi nu poate fi chemat nici în Viaţa de Acum, nici în Viaţa de Apoi. Întoarcerea noastră este la Dumnezeu, iar cei necumpătaţi vor fi soţii Focului. (42) Vă veţi aminti de ceea ce vă spun: Eu îmi încredinţez soarta lui Dumnezeu. El este Văzător al robilor Săi.” (43) Dumnezeu l-a păzit de relele pe care ei le-au urzit, iar răul osândei a învăluit casa lui Faraon. (44) Ei, Focului, vor fi înfăţişaţi dimineaţa şi seara, iar în Ziua când va veni Ceasul se va spune: “Aruncaţi casa lui Faraon în cea mai aprigă osândă!” (45) Când se vor certa în Foc, vor spune cei slabi celor trufaşi: “Noi v-am urmat vouă. Acum oare ne scăpaţi din Foc?” (46) Cei care au fost trufaşi vor spune: “Cu toţii suntem în el.” Dumnezeu i-a judecat pe robii Săi. (47) Cei care vor fi în Foc vor spune păzitorilor Gheenei: “Chemaţi-L pe Domnul vostru ca să ne uşureze osânda cu o zi.” (48) Păzitorii vor spune: “Trimişii voştri nu au venit la voi cu dovezi vădite?” Ei vor spune: “Ba da!” Păzitorii vor spune: “Chemaţi-L pe Dumnezeu!” Chemarea tăgăduitorilor nu este însă decât rătăcire! (49)