Noi li le-am supus: unele de călărit, iar altele de mâncat. (71) Şi ei au de la ele foloase şi băuturi. Poate vor fi mulţumiţi. (72) Şi ei şi-au luat dumnezei afară de Dumnezeu! Poate vor fi ajutaţi! (73) Ei nu îi vor putea ajuta, pe când ei le sunt lor oştire pregătită. (74) Vorba lor să nu te mâhnească! Noi ştim ceea ce ei tăinuiesc şi ceea ce destăinuiesc. (75) Nu a văzut omul oare că l-am creat dintr-o picătură de sămânţă, iar acum este un cârtitor făţiş! (76) Uitând de crearea sa, el Ne spune Nouă ca pe o pildă: “Cine va mai învia oasele prefăcute în pulbere?” (77) Spune: “Cel ce i-a creat dintru început îi va învia. El este Ştiutor a toată făptura. (78) El este Cel ce, din copaci verzi, v-a creat vouă focul pe care voi îl aprindeţi.” (79) Cel ce a creat cerurile şi pământul, nu ar mai putea oare crea asemenea lor? Ba da, căci El este Creatorul cel Mare, Ştiutorul. (80) Porunca Sa, când voieşte un lucru, este în a spune: “Fii!” Şi el este. (81) Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru! La El veţi fi întorşi! (82) Pe cei aşezaţi pe rânduri, (83)