noi nu vom fi osândiţi.” (137) Ei l-au socotit mincinos şi Noi, atunci, i-am nimicit. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi. (138) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul. (139) Tamudiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi, (140) când Salih, fratele lor, le spuse: “Nu vă temeţi, oare? (141) Eu vouă vă sunt trimis vrednic de încredere. (142) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare! (143) Eu nu vă cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor. (144) Veţi fi lăsaţi oare să vă tihnească ceea ce aveţi aici (145) grădini şi izvoare, (146) holde şi curmali cu ciorchini grei? (147) Vă scobiţi cu îndemânare case în munţi? (148) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare. (149) Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi (150) care seamănă stricăciune pe pământ şi nu fac nimic drept.” (151) Ei spuseră: “Tu eşti dintre cei vrăjiţi! (152) Şi fiindcă eşti un om asemenea nouă, adu-ne un semn, dacă spui adevărul!” (153) El spuse: “Această cămilă va bea, şi voi veţi bea, fiecare în ziua hotărâtă. (154) Nu-i faceţi nici un rău, căci o osândă într-o zi mare vă va lua.” (155) Ei o ologiră, însă dimineaţa se căiră, (156) căci osânda îi luă. Întru aceasta este un semn, însă cei mai mulţi nu sunt credincioşi. (157) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul. (158) Poporul lui Lot i-a socotit pe trimişi mincinoşi, (159)