noi nu vom fi osndiţi. (137) Ei l-au socotit mincinos şi Noi, atunci, i-am nimicit. Întru aceasta este un semn, nsă cei mai mulţi nu sunt credincioşi. (138) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul. (139) Tamudiţii i-au socotit pe trimişi mincinoşi, (140) cnd Salih, fratele lor, le spuse: Nu vă temeţi, oare? (141) Eu vouă sunt trimis vrednic de ncredere. (142) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare! (143) Eu nu cer răsplată, căci răsplata mea se află la Domnul lumilor. (144) Veţi fi lăsaţi oare vă tihnească ceea ce aveţi aici (145) grădini şi izvoare, (146) holde şi curmali cu ciorchini grei? (147) Vă scobiţi cu ndemnare case n munţi? (148) Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-mi ascultare. (149) Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi (150) care seamănă stricăciune pe pămnt şi nu fac nimic drept. (151) Ei spuseră: Tu eşti dintre cei vrăjiţi! (152) Şi fiindcă eşti un om asemenea nouă, adu-ne un semn, dacă spui adevărul! (153) El spuse: Această cămilă va bea, şi voi veţi bea, fiecare n ziua hotărtă. (154) Nu-i faceţi nici un rău, căci o osndă ntr-o zi mare vă va lua. (155) Ei o ologiră, nsă dimineaţa se căiră, (156) căci osnda i luă. Întru aceasta este un semn, nsă cei mai mulţi nu sunt credincioşi. (157) Domnul tău, El este Puternicul, Milostivul. (158) Poporul lui Lot i-a socotit pe trimişi mincinoşi, (159)