Noi am trimis apoi fără încetare trimişi de-ai Noştri. De fiece dată când un trimis venea la o adunare, aceasta îl socotea mincinos. Noi i-am făcut să se urmeze unii pe alţii şi i-am pus în spuse. Înapoi cu poporul ce nu crede! (43) Apoi l-am trimis pe Moise şi pe fratele său Aaron cu semnele Noastre şi cu o împuternicire desluşită (44) la Faraon şi la căpeteniile sale. Ei s-au îngâmfat, căci erau oameni semeţi. (45) Ei spuseră: “Să dăm crezare la doi oameni asemenea nouă şi al căror popor ne este nouă rob?” (46) Ei i-au socotit mincinoşi, însă mai apoi au fost nimiciţi. (47) Noi i-am dăruit lui Moise Cartea. Poate se vor lăsa călăuziţi! (48) Noi am făcut din fiul Mariei şi din mama sa un semn şi i-am adăpostit pe o colină tihnită cu izvoare. (49) O, voi trimişilor! Mâncaţi din cele bune şi faceţi bine, căci Eu sunt Ştiutor a ceea ce făptuiţi. (50) Această adunare a voastră este o singură adunare, iar Eu sunt Domnul vostru! Temeţi-vă de Mine! (51) Ei au rupt însă porunca lor în fărâme, fiece obşte bucurându-se de ceea ce a apucat. (52) Lasă-i o vreme în prăpastia lor. (53) Ei socot că dacă le dăruim averi şi copii (54) îi grăbim către cele bune? Ba nu! Ei nu-şi dau însă seama. (55) Cei care sunt pătrunşi de frica Domnului lor (56) cei care cred în semnele Domnului lor, (57) cei care nu-I alătură nimic Domnului lor, (58) cei care dau ceea ce dau cu inimile lor sfiite că se vor întoarce la Domnul lor, (59)