Când simt urgia Noastră, ei fug de ea. (11) “Nu fugiţi! Întoarceţi-vă la ceea din care v-aţi îndestulat, la locuinţele voastre. Poate veţi fi întrebaţi!” (12) Ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!” (13) Şi strigătul lor nu s-a curmat până când nu i-am făcut ca o secerătură, vlăguiţi. (14) Noi n-am creat cerul, pământul şi ceea ce se află între ele în joacă. (15) Dacă am fi vrut să ne luăm un joc, l-am fi luat de la Noi, dacă am fi făcut-o. (16) Ba nu! Noi aruncăm Adevărul asupra deşertăciunii şi îi zdrobim capul şi astfel ea dispare. Vai vouă pentru ceea ce născociţi! (17) Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cei din preajma Lui nu sunt atât de îngâmfaţi ca să nu I se închine şi nici nu îi prinde osteneala. (18) Ei Îl preamăresc noapte şi zi şi nu lâncezesc. (19) Şi-au luat ei de pe pământ dumnezei ce pot scula morţii? (20) Dacă ar fi şi alţi dumnezei afară de Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, acestea ar fi atunci cuprinse de stricăciune. Mărire lui Dumnezeu, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei născocesc! (21) El nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebaţi. (22) Şi-au luat alţi dumnezei în locul Lui? Spune: “Aduceţi dovada! Aceasta este amintire pentru cei care sunt cu mine şi amintire pentru cei dinaintea mea.” Cei mai mulţi dintre ei, necunoscând însă Adevărul, îi sunt potrivnici. (23) Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să nu i-o fi dezvăluit: “Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închinaţi-vă!” (24)