Cei care se întorc vor căra o povară grea în Ziua Învierii, (99) pe care o vor purta de-a pururi. Urâtă povară pentru Ziua Învierii, (100) pentru Ziua când se va sufla în trâmbiţă! În Ziua aceea îi vom aduna pe nelegiuiţii cum sunt cei cu ochii albăstriţi, (101) iar ei îşi vor şopti unii altor: “N-aţi stat decât zece zile!” (102) Noi ştim prea bine ce vor spune, iar unul dintre ei cu o purtare pilduitoare va spune: “Voi n-aţi stat decât o zi!” (103) Ei se vor întreba despre munţi. Spune: “Domnul meu îi va face fărâme (104) şi va lăsa în urma lor un şes neted (105) în care nu vei vedea nici văluriri şi nici adâncituri.” (106) În Ziua aceea, ei îl vor urma pe cel care îi va chema. Glasurile se vor potoli înaintea Milostivului şi nu vei auzi decât un murmur uşor. (107) În Ziua aceea, mijlocirea nu-i va sluji decât celui căruia Milostivul îi îngăduie şi a cărui spusă îi face plăcere. (108) El ştie ceea ce se afla înaintea şi înapoia lor, însă ei nu-L pot cuprinde pe El întru ştiinţă. (109) Feţele se vor smeri înaintea Celui viu, a Celui ce este. Cel care poartă o nedreptate va fi pierdut, (110) însă cel care a săvârşit fapte bune, credincios fiind, nu are a se teme nici de nedreptate, nici de mistuire. (111) Noi am pogorât astfel un Coran arab în care am pus şi ameninţări. Poate se vor teme ori poate le va fi împrospătată amintirea! (112) Înălţare lui Dumnezeu, Regele, Adevărul! Nu te pripi cu Coranul înainte ca dezvăluirea lui să se împlinească. Spune: “Domnul meu! Înmulţeşte-mi ştiinţa!” (113)