Noi am trimis la fiece adunare un trimis: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Feriţi-vă de Taghut!” Pe unii dintre ei Dumnezeu i-a călăuzit, iar alţii au fost sortiţi rătăcirii. Străbateţi pământul şi vedeţi cum a fost sfârşitul hulitorilor! (35) Chiar dacă tu ţii la călăuzirea lor, Dumnezeu nu-i călăuzeşte pe cei care duc în rătăcire. Ei nu au nici un ajutor. (36) Ei au jurat cu jurămintele lor cele mai grele: “Dumnezeu nu-l va mai scula pe cel care moare!.” Ba da, aceasta este o făgăduială adevărată, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu! (37) Pentru a li se desluşi de ce se învrăjbesc şi pentru ca cei care tăgăduiesc să ştie că sunt mincinoşi, (38) când vrem ceva, singurul Nostru Cuvânt pe care-l spunem este “Fii!” şi atunci este. (39) Celor care au pribegit pentru Dumnezeu după ce au fost nedreptăţiţi, înştiinţează-i de binele din Viaţa de Acum şi un bine şi mai mare în Viaţa de Apoi. O, dacă ar şti, (40) ei ce-au răbdat şi s-au încredinţat Domnului lor! (41) Pe câţi bărbaţi, cărora le-am făcut dezvăluirea, i-am trimis înaintea ta! Dacă voi nu ştiţi, întrebaţi-i, atunci, pe oamenii Amintirii. (42)