Ei spuseră cnd intrară la Iosif: O, puternice! Nenorocirea ne-a lovit pe noi şi casa noastră. Noi aducem o marfă sărăcăcioasă. Umple-ne măsura şi fă-ţi pomană cu noi. Dumnezeu i răsplăteşte pe cei care dau de pomană (87) El spuse: Ştiţi ce i-aţi făcut lui Iosif şi fratelui său n neştiinţa voastră? (88) Ei spuseră: Nu cumva tu eşti Iosif? El răspunse: Eu sunt Iosif şi acesta este fratele meu. Domnul ne-a dăruit din harul Său. Cel care se teme şi rabdă să ştie că Dumnezeu nu lasă să se piardă răsplata făptuitorilor de bine. (89) Ei spuseră: Pe Dumnezeu! Dumnezeu te-a ales naintea noastră. Noi suntem greşiţi. (90) El spuse: Nici o dojenire nu vă va fi făcută astăzi. Dumnezeu să vă ierte vouă! El este prea Milosul miloşilor. (91) Luaţi această cămaşă şi puneţi-o pe faţa tatălui meu şi el şi va recăpăta vederea, apoi aduceţi-mi-i pe toţi ai voştri. (92) Pe cnd caravana era pe drumul de ntoarcere, tatăl lor spuse: Simt mirosul lui Iosif. Să nu-mi spuneţi că aiurez! (93) Ei spuseră: Pe Dumnezeu! Iată-te n vechea ta rătăcire! (94) Cnd sosi vestitorul, puse cămaşa lui Iosif pe faţa lui Iacob, şi, atunci, şi recăpătă vederea. El spuse: Nu v-am spus că eu ştiu de la Dumnezeu ceea ce voi nu ştiţi? (95)