O, poporul meu! Aceasta este cămila lui Dumnezeu, semn vouă. Lăsaţi-o pască pe pămntul lui Dumnezeu şi nu o atingeţi cu vreun rău, căci de nu, o osndă vă va lua curnd. (63) Ei o ologiră nsă. Atunci Salih le spuse: Mai staţi trei zile n casele voastre, aceasta este o făgăduială ce nu este mincinoasă. (64) Cnd va veni porunca Noastră, Noi i vom mntui prin milostivenia Noastră pe Salih şi pe cei care au crezut mpreună cu el. Domnul tău este Tare, Puternic. (65) Strigătul i-a luat pe cei care fuseseră nedrepţi şi a doua zi dimineaţa zăceau n locuinţele lor (66) ca şi cum nu le-ar fi locuit niciodată. Tamudiţii nu l-au tăgăduit pe Domnul lor? Atunci nu li se spună: Înapoi cu tamudiţii? (67) Trimişii Noştri i aduseră lui Abraham vestea cea bună. Ei spuseră: Pace!, el răspunse: Pace! şi aduse fără zăbavă un viţel fript. (68) Cnd văzu că minile lor nu se ntind către el, nu-i nţelese şi i se făcu frică de ei. Aceştia spuseră: Nu te teme! Noi suntem trimişi la poporul lui Lot (69) Femeia lui stătea n picioare şi izbucni n rs. Noi i-l vestirăm pe Isaac, şi după Isaac, pe Iacob. (70) Ei spuseră: Porunca lui Dumnezeu te miră? Milostivenia şi binecuvntările lui Dumnezeu fie asupra voastră. O, oameni ai acestei case! Dumnezeu este Lăudat, Slăvit! (71)