Dacă Domnul tău ar fi vrut, toţi locuitorii pământului ar fi crezut. Poţi însă să-i sileşti pe oameni să creadă, (98) când nimeni nu poate crede decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu? El face ca întinăciunea să fie asupra celor care nu înţeleg. (99) Spune: “Vedeţi cele din ceruri şi de pe pământ? Nici semnele şi nici predicile nu sunt de ajuns pentru un popor ce nu crede.” (100) Ce aşteaptă? Ce altceva, dacă nu zile asemănătoare cu cele ale celor care-au fost înaintea lor? Spune: “Aşteptaţi, căci şi eu aştept cu voi” (101) Noi îi mântuim pe trimişii Noştri şi pe credincioşi: mântuirea credincioşilor este de datoria Noastră. (102) Spune: “O, voi oameni! Dacă staţi la îndoială asupra Credinţei mele... Eu nu mă închin celor cărora voi vă închinaţi în locul lui Dumnezeu, ci eu mă închin lui Dumnezeu care mă va chema la El. Mie mi s-a poruncit să fiu dintre credincioşi.” (103) Mi s-a spus: “Ridică-ţi faţa către Credinţă ca un drept credincios şi să nu fii dintre cei închinători la idoli. (104) Nu chema în locul lui Dumnezeu pe cei care nu te păgubesc şi nici nu-ţi folosesc. Dacă vei face astfel, vei fi dintre nedrepţi.” (105) Dacă o nenorocire te loveşte, nimeni nu o va îndepărta de la tine, afară de El. Dacă El îţi vrea un bine, nimeni nu-l va întoarce de la tine. El dă cui vrea dintre robii Săi. El este Iertătorul, Milostivul. (106)