Dumnezeu nu-i nedreptăţeşte pe oameni, ci oamenii se nedreptăţesc pe ei înşişi. (43) În Ziua când El îi va strânge, li se va părea că n-au zăcut în morminte decât un ceas dintr-o zi ca să facă cunoştinţă unii cu alţii. Cei care socot minciună întâlnirea cu Dumnezeu vor fi pierduţi, căci ei nu au fost călăuziţi. (44) Fie că îţi vom arăta o parte din ceea ce le-am făgăduit, fie că te vom chema la Noi, la Noi este întoarcerea lor. Dumnezeu este Martor a ceea ce făptuiesc. (45) Fiecare adunare are un trimis: când vine trimisul său totul este judecat cu dreptate între ei şi nimeni nu este nedreptăţit. (46) Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?” (47) Spune: “Eu nu stăpânesc, pentru mine, vreo pagubă sau vreun bine, în afară de ceea ce Dumnezeu voieşte. Fiece adunare are un soroc. Când le vine sorocul, ei nu pot nici să-l întârzie şi nici să-l grăbească cu vreun ceas.” (48) Spune: “Ce părere aveţi? Dacă osânda Lui ar veni asupra voastră noapte şi zi, nelegiuiţii ar mai cere grăbirea ei? (49) Şi când va cădea asupra voastră, veţi crede în ea? Căci acum vreţi să vină degrabă!” (50) Li se va spune atunci celor care au fost nedrepţi: “Gustaţi osânda veşniciei! Nu sunteţi răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit!” (51) Ei vor cere veşti de la tine: “Acesta este Adevărul?” Spune: “Da, pe Domnul meu, acesta este Adevărul şi voi nu-l veţi slăbi pe Dumnezeu.” (52) Dacă fiece suflet care a fost nedrept ar avea totul de pe pământ, l-ar da atunci pentru răscumpărarea sa. Ei îşi vor tăinui remuşcarea, când vor vedea osânda. Şi atunci se va judeca între ei cu dreptate. Nimeni nu va fi nedreptăţit. (53)