Dumnezeu deschide spre supunere inima celui ce voieşte a-l călăuzi. El strmtorează inima celui pe care vrea să-l rătăcească ca şi cum acesta s-ar urca pnă la cer. Dumnezeu face ca ntinăciunea fie asupra celor care tăgăduiesc. (125) Acesta este drumul cel drept al Domnului tău. Noi am lămurit semnele unui popor ce chibzuieşte. (126) Ei vor avea Lăcaşul Păcii la Domnul lor şi El le va fi oblăduitor pentru ceea ce-au făcut. (127) El va spune n Ziua cnd i va strnge pe toţi: O, adunare a ginnilor! Voi aţi ntrecut măsura cu oamenii! Iubitorii lor dintre oameni vor spune: Domnul nostru! Noi ne-am făcut bucurii unii altora, şi astfel am ajuns la sorocul cel de Tine sorocit. Dumnezeu va spune: Focul va fi sălaşul vostru, unde veţi veşnici, doar dacă Dumnezeu nu va voi altfel. Domnul tău este Înţelept, Ştiutor. (128) Şi astfel Noi i punem pe cei nedrepţi unii asupra altora pentru ceea ce-au agonisit. (129) O, adunare de ginni şi de oameni! Nu au venit la voi trimişi dintre voi ca să vă povestească despre semnele Mele şi ca să vă prevină asupra ntlnirii cu Ziua aceasta a voastră? Ei vor spune: Noi nşine am mărturisit asupra noastră. Viaţa de Acum i-a amăgit: ei nşişi au mărturisit asupra lor că au fost tăgăduitori. (130) Şi aşa va fi să fie, căci Domnul tău nu nimiceşte pe nedrept cetăţile ai cărei locuitori sunt ncă neştiutori. (131)