Part 7

(82) Tu vei afla că cei mai aprigi oameni în duşmănie faţă de credincioşi sunt evreii şi închinătorii la idoli şi vei afla că cei mai apropiaţi lor în prietenie sunt cei care spun: “Noi suntem nazareeni!”, căci vei afla printre ei preoţi şi călugări care nu vor fi plini de trufie.

(83) Vei vedea ochii lor plini de lacrimi când aud ceea ce i-a fost pogorât trimisului, căci ei recunosc Adevărul în el. Ei spun: “Domnul nostru! Noi credem! Scrie-ne printre cei care mărturisesc!

(84) De ce nu am crede în Dumnezeu şi în Adevărul ce ne-a venit? De ce nu am vrea ca Domnul nostru să ne lase să intrăm cu cei drepţi?”

(85) Dumnezeu le va dărui pentru spusele lor Grădini pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Aceasta este răsplata făptuitorilor de bine.

(86) Cei care tăgăduiesc, cei care socotesc semnele Noastre minciuni, aceştia vor fi soţii Iadului.

(87) O, voi cei ce credeţi! Nu opriţi bunătăţile pe care Dumnezeu vi le-a îngăduit. Nu fiţi călcători de lege. Dumnezeu nu-i iubeşte pe călcătorii de lege.

(88) Mâncaţi ceea ce Dumnezeu v-a dăruit ca îngăduit şi bun. Temeţi-vă de Dumnezeu în care credeţi!

(89) Dumnezeu nu vă va lua în nume de rău o vorbă necugetată din jurămintele voastre, însă vă va lua în nume de rău pentru jurămintele voastre prin care vă legaţi. Iertarea va fi să hrăniţi zece sărmani — din cei pe care, obişnuit, casa voastră îi hrăneşte — ori să-i înveşmântaţi, ori de nu, să sloboziţi un rob. Un post de trei zile va fi cerut oricui nu are putinţa de a săvârşi astfel. Aceasta este iertarea pentru jurămintele voastre, când aţi jurat. Ţineţi-vă însă jurămintele! Aşa vă lămureşte Dumnezeu vouă semnele Sale. Poate veţi mulţumi!

(90) O, voi cei ce credeţi! Vinul, jocul de noroc, pietrele înălţate şi săgeţile de ghicit sunt o întinare şi o lucrare a Diavolului. Feriţi-vă de ele! Poate veţi fi fericiţi!

(91) Diavolul vrea să işte printre voi vrăjmăşie şi ură prin vin şi jocuri de noroc. El vrea să vă oprească de la amintirea lui Dumnezeu şi a rugăciunii. Nu vă veţi abţine, oare?

(92) Daţi-i ascultare lui Dumnezeu! Daţi-i ascultare trimisului! Băgaţi de seamă! De întoarceţi spatele, să ştiţi că asupra trimisului Nostru stă doar înştiinţarea cea desluşită.

(93) Nici o vină nu se va face celor care cred şi fac binele pentru ceea ce au mâncat, dacă se tem de Dumnezeu, cred şi fac binele, apoi iar se tem de Dumnezeu şi cred, apoi iar se tem de Dumnezeu şi fac binele. Dumnezeu îi iubeşte pe făptuitorii de bine.

(94) O, voi cei ce credeţi! Dumnezeu vă va pune la încercare cu vânatul pe care mâinile şi suliţele voastre l-au doborât. Dumnezeu îl va cunoaşte astfel pe cel care se teme de El în taină. Cel care calcă apoi legea, de o osândă dureroasă, va avea parte.

(95) O, voi cei ce credeţi! Nu ucideţi vânatul în vremea pelerinajului. Cel care, voit, va ucide vânatul, va trimite ca jertfă la Ka’ba, ca despăgubire, un dobitoc din turma sa pe măsura vânatului ucis, după judecata a doi bărbaţi cinstiţi şi drepţi dintre voi. O altă îndreptare se face hrănind un sărman ori postind aşa încât cel care a greşit să guste urmările faptei sale. Dumnezeu iartă cele trecute, însă se va răzbuna pe cel care cade iarăşi în greşeală. Dumnezeu este Puternic, Stăpân al Răzbunării.

(96) Vânatul mării şi bucatele ei vă sunt îngăduite: este o desfătare pentru voi şi pentru călători. Vânatul uscatului vă este oprit în vremea pelerinajului.Temeţi-vă de Dumnezeu la care veţi fi adunaţi!

(97) Dumnezeu a făcut Ka’ba lăcaş sfânt înălţat pentru oameni, precum şi luna sfântă, jertfa, ghirlandele. Aceasta ca să ştiţi că Dumnezeu cunoaşte cele din ceruri şi de pe pământ. Dumnezeu este Atotcunoscător.

(98) Să ştiţi că Dumnezeu este Aprig la pedeapsă, după cum Dumnezeu este şi Iertător, Milostiv.

(99) Asupra trimisului este doar înştiinţarea cea desluşită. Dumnezeu cunoaşte ceea ce arătaţi şi ceea ce ascundeţi.

(100) Spune: “Răul şi binele nu sunt asemenea, chiar dacă mulţimea răului vă place. Voi cei dăruiţi cu minte, temeţi-vă de Dumnezeu! Poate veţi fi fericiţi!

(101) O, voi cei ce credeţi! Nu întrebaţi despre lucruri care v-ar păgubi dacă v-ar fi arătate. Dacă întrebaţi despre ele când este pogorât Coranul, vă vor fi lămurite. Dumnezeu, atunci, vi le va îngădui. Dumnezeu este Iertător, Blând.

(102) Înaintea voastră, un popor a întrebat despre ele şi astfel a căzut în tăgadă.

(103) Dumnezeu n-a statornicit nimic despre Bahira, Sa’iba, Wasila, Hami. Tăgăduitorii au născocit minciuni asupra lui Dumnezeu, căci mulţi dintre ei nu pricep nimic.

(104) Când li se spune: “Veniţi la aceea ce Dumnezeu a pogorât şi la trimis”, ei spun: “Ne este de ajuns aceea în care i-am aflat pe taţii noştri.” Şi dacă taţii lor nu ştiau nimic? Şi dacă ei nu erau călăuziţi?

(105) O, voi cei ce credeţi! Voi sunteţi răspunzători de voi înşivă. Cel care este rătăcit nu vă poate păgubi cu nimic, de sunteţi bine călăuziţi. Cu toţii sunteţi sortiţi să vă întoarceţi la Dumnezeu. Dumnezeu vă va da ştire de ceea ce aţi făcut.

(106) O, voi cei ce credeţi! Când moartea vine la unul dintre voi, doi oameni drepţi, aleşi dintre ai voştri, să fie chemaţi ca martori în clipa mărturisirii ori doi străini dacă sunteţi în călătorie şi urgia morţii vă prinde pe negândite — voi le veţi cere apoi socoteală după rugăciune. Dacă vă îndoiţi de ei, îi veţi pune să jure pe Dumnezeu: “Noi nu vom scoate arginţi de aici, chiar de-ar fi pentru o rudă. Noi nu ascundem mărturia înaintea lui Dumnezeu, căci altfel am fi dintre cei care păcătuiesc.”

(107) Dacă se dezvăluie că cei doi martori sunt vinovaţi de păcat, alţi doi şi mai drepţi, luaţi dintre cei care au fost nedreptăţiţi, le vor lua locul. Amândoi vor jura pe Dumnezeu: “Mărturia noastră este mai dreaptă decât a celorlalţi doi. Noi nu suntem călcători de lege, căci altminterea vom fi dintre cei nedrepţi.”

(108) Astfel va fi mai sigur că vor aduce o mărturie în chip adevărat, de teamă să nu le fie respinse jurămintele lor după ce le-au rostit. Temeţi-vă de Dumnezeu şi ascultaţi! Dumnezeu nu-i călăuzeşte pe cei stricaţi.

(109) Dumnezeu va spune în Ziua când îi va aduna pe trimişi. “Ce vi s-a răspuns?” Ei vor spune: “Nu avem nici o ştiinţă. Doar Tu eşti Cunoscător al Tainelor”

(110) Dumnezeu va spune: “O, Iisus, fiul Mariei! Aminteşte-ţi de harul Meu asupra ta şi asupra mamei tale. Eu te-am întărit cu duhul sfinţeniei. Din leagăn, tu vorbeai oamenilor ca un bătrân.” Eu te-am învăţat Cartea, înţelepciunea, Tora şi Evanghelia. Tu ai făcut din noroi un chip de pasăre. Ai suflat asupră-i şi deveni pasăre, cu îngăduinţa Mea! I-ai tămăduit pe mut şi pe lepros, cu îngăduinţa Mea! Ai sculat morţii, cu îngăduinţa Mea! Eu i-am îndepărtat de la tine pe fiii lui Israel! Când le-ai adus dovezi vădite, cei tăgăduitori dintre ei au spus: “Nu este decât o vrajă vădită!”

(111) Eu am dezvăluit apostolilor: “Credeţi în Mine şi în trimisul Meu.” Ei spuseră: “Credem! Fii martor că suntem supuşi!”

(112) Apostolii au spus: “O, Iisus, fiul Mariei, Domnul tău ne poate pogorî nouă o masă din cer?” El spuse: “Temeţi-vă de Dumnezeu, de sunteţi credincioşi!”

(113) Ei au spus: “Noi vrem să mâncăm de pe ea ca inimile noastre să se liniştească. Vrem să fim siguri că tu ne-ai spus adevărul, iar noi suntem dintre martori.”

(114) Iisus, fiul Mariei spuse: “Dumnezeule, Domnul nostru! Din cer, pogoară-ne nouă o masă! Va fi pentru noi un ospăţ, de la cel dintâi până la cel de pe urmă dintre noi, şi un semn venit de la Tine. Dă-ne nouă cele trebuincioase traiului, căci Tu eşti prea-bunul Înzestrător.”

(115) Dumnezeu spuse: “Eu vă voi pogorî-o vouă şi Eu voi osândi, cu o osândă pe care n-a mai cunoscut-o niciuna dintre lumi, pe cel dintre voi care va tăgădui după aceasta.”

(116) Dumnezeu spuse: “O, Iisus, fiu al Mariei! Tu ai spus oamenilor: Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei mai presus de Dumnezeu?” Iisus spuse: “Mărire Ţie! Eu nu pot mărturisi ceea ce nu am căderea să spun. Tu ai fi ştiut, dacă aş fi spus. Tu ştii ce este în mine, însă eu nu ştiu ce este în Tine. Tu, eşti Cunoscător al Tainelor.

(117) Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit să spun: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu, Domnul meu şi Domnul vostru!” Eu lor le-am fost martor cât am stat cu ei, iar după ce m-ai chemat la Tine, Tu eşti Cel ce îi păzeşti, căci Tu eşti Martor asupra tuturor lucrurilor.

(118) Dacă îi osândeşti..., ei sunt robii Tăi! Dacă le ierţi lor..., Tu eşti Puternic, Înţelept.”

(119) Dumnezeu spuse: “Aceasta este ziua când dreptăciunea le este de folos celor drepţi: ei vor veşnici în Grădinile pe sub care curg râuri.” Dumnezeu este mulţumit de ei şi ei sunt mulţumiţi de El. Acesta este câştigul cel mare!

(120) A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului şi ceea ce se află între ele. Dumnezeu este Atotputernic!

Al-An'aam

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Laudă lui Dumnezeu, Cel ce a creat cerurile şi pământul şi a rânduit întunecimile şi lumina! Doar cei care îl tăgăduiesc pe Domnul lor, îi născocesc semeni.

(2) El este Cel ce v-a creat din lut şi a hotărât apoi fiecăruia un soroc, soroc cunoscut numai Lui. Voi încă vă mai îndoiţi însă!

(3) El este Dumnezeul din ceruri şi de pe pământ. El cunoaşte ce tăinuiţi şi ce destăinuiţi. El cunoaşte ceea ce agonisiţi.

(4) Nici un semn din semnele Domnului lor nu le-a venit fără ca ei să i se împotrivească.

(5) Când Adevărul vine la ei, ei îl socot minciună. Curând vor avea ştire despre ceea ce batjocoresc.

(6) Ei nu văd câte leaturi am nimicit înaintea lor? Noi le dădusem un loc pe pământ, cum nu v-am dat vouă. Noi le-am trimis din cer o ploaie îmbelşugată. Noi am făcut râurile ce le curgeau la picioare şi apoi i-am nimicit pentru păcatele lor şi alte leaturi am făcut să crească după ei.

(7) Chiar de am fi pogorât asupra ta o Carte scrisă pe un pergament pe care l-ar fi pipăit cu mâinile lor, cei care tăgăduiesc tot ar fi spus: “Nu este decât o vrajă vădită!”

(8) Ei spun: “De ce nu a fost pogorât un înger la el?” Dacă am fi pogorât un înger, atunci soarta le-ar fi fost hotărâtă.

(9) Şi dacă l-am fi făcut înger, i-am fi dat chip de om şi l-am fi înveşmântat aşa cum se înveşmântă şi ei.

(10) Trimişii dinaintea ta au fost batjocoriţi, însă pe zeflemitori i-a împresurat ceea ce batjocoreau.

(11) Spune: “Străbateţi pământul şi vedeţi cum a fost sfârşitul hulitorilor.”

(12) Spune: “Ale cui sunt cele din ceruri şi de pe pământ?” Spune: “Ale lui Dumnezeu!” Dumnezeu şi-a scris sieşi milostivenia. El vă va strânge în Ziua Învierii asupra căreia nu este nici o îndoială. Cei care se pierd pe ei înşişi, sunt cei care nu cred.

(13) A Lui este ceea ce stă întru noapte şi zi. El este Auzitorul, Ştiutorul.

(14) Spune: “Să-mi iau alt oblăduitor în locul lui Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, El, Cel ce hrăneşte şi nu se hrăneşte?” Spune: “Mie mi s-a poruncit să fiu cel dintâi care mă supun. Nu fiţi închinători la idoli.”

(15) Spune: “Îmi este frică de osânda unei zile cumplite să nu-i dau ascultare Domnului meu.”

(16) Pe cel care va fi ferit în Ziua aceea, Dumnezeu l-a miluit: aceasta este fericirea vădită.

(17) Dacă Dumnezeu te loveşte cu vreun rău, nimeni nu-l va îndepărta de la tine decât El, iar dacă îţi dă un bine, El este Atotputernic.

(18) El este Biruitorul asupra robilor Săi. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.

(19) Spune: “Care este o mai mare mărturie?” Spune: “Dumnezeu este Martor între mine şi voi. Acest Coran mi-a fost dezvăluit ca eu să vă previn pe voi şi pe cei la care va ajunge. Cum de mărturisiţi că alături de Dumnezeu sunt şi alţi dumnezei? Spune: “Nu mărturisesc!” Spune: “Este doar Dumnezeu Unul şi mă lepăd de ceea ce Îi alăturaţi!”

(20) Cei cărora le-am dat Cartea îl cunosc (pe profet) precum îşi cunosc copiii. Cei care se pierd pe ei înşişi sunt cei care nu cred.

(21) Cine este mai nedrept decât cel care născoceşte o minciună asupra lui Dumnezeu şi socoate semnele Sale minciuni? Cei nedrepţi nu vor avea fericire.

(22) Noi îi vom strânge pe toţi într-o zi, apoi le vom spune închinătorilor la idoli: “Unde sunt idolii voştri, ce pretindeţi că sunt lângă Dumnezeu?

(23) Dezvinovăţirea lor va fi doar să spună: “Pe Dumnezeu, Domnul nostru! Noi nu am fost închinători la idoli!

(24) Iată-i cum mint spre răul lor, căci născocirile lor s-au rătăcit departe de ei!

(25) Unii dintre ei ascultă, însă Noi am pus un văl gros peste inimile lor şi surzenie în urechile lor, încât ei nu înţeleg nimic. Şi de-ar vedea toate semnele, tot nu ar crede. Cei care tăgăduiesc spun chiar şi atunci când vin să vorbească cu tine: “Acestea sunt doar poveşti ale celor dintâi.”

(26) Ei spun aceasta şi se îndepărtează, însă nu se pierd decât pe ei inşişi fără să-şi dea seama.

(27) O, de i-ai vedea!... Ei vor spune când vor fi ţinuţi înaintea Focului: “Vai! Dacă am fi duşi înapoi, nu am mai socoti minciuni semnele Domnului nostru şi am fi dintre credincioşi!”

(28) Atunci li se va arăta ceea ce ascundeau odinioară. Dacă ar fi duşi înapoi însă, s-ar întoarce la ceea ce le era oprit, căci sunt mincinoşi!

(29) Ei spun: “Doar Viaţa noastră de Acum este şi nu vom mai fi sculaţi!”

(30) O, de i-ai vedea, când vor fi ţinuţi înaintea Domnului lor şi El le va spune: “ Oare nu acesta este Adevărul?” Ei vor spune: “Ba da, pe Domnul nostru!” El va spune: “Gustaţi osânda a ceea ce tăgăduiaţi!”

(31) Cei care socot minciună întâlnirea cu Dumnezeu sunt pierduţi. Ei vor spune, când, deodată, le va veni Ceasul: “Vai nouă! Ce rău ne pare că l-am neglijat!” Ei vor căra poverile lor în spinare. Cât de rău este ceea ce cară!

(32) Viaţa de Acum nu este decât joc şi voie bună. Lăcaşul de Apoi este însă mai bun pentru cei care se tem. Oare nu pricepeţi?

(33) Ştim că te mâhneşte ceea ce spun. Ei nu pe tine te socot mincinos, ci, cei nedrepţi, se leapădă de semnele lui Dumnezeu.

(34) Trimişii dinaintea ta au fost socotiţi mincinoşi şi ei au îndurat să fie socotiţi mincinoşi şi să fie chinuiţi până ce le-a venit ajutorul Nostru. Nimeni nu poate schimba cuvintele lui Dumnezeu. Şi a ajuns şi la tine din spusele despre trimişi.

(35) Atunci când împotrivirea lor îţi este grea, ţi-ai dori o gaură în pământ ori o scară către cer ca să le aduci un semn. Dacă Dumnezeu ar fi vrut, i-ar fi adunat întru călăuzire! Nu fi dintre neştiutori!

(36) Doar cei care aud, răspund, iar pe morţi, Dumnezeu îi va scula şi ei se vor întoarce la El.

(37) Ei spun: “De ce nici un semn de la Domnul lui n-a fost pogorât asupra sa?” Spune: “Dumnezeu are putinţa să pogoare un semn, însă cei mai mulţi nu ştiu.”

(38) Nu sunt vietăţi pe pământ şi nici zburătoare ce zboară cu aripile lor care să nu aibă obşti asemenea vouă. Nimic nu am neglijat în Carte. Toate vor fi strânse apoi la Domnul lor.

(39) Cei care socot semnele Noastre minciuni sunt surzi, muţi, adânciţi în întunecimi. Dumnezeu rătăceşte pe cine voieşte şi rânduieşte pe o cale dreaptă pe cine voieşte.

(40) Spune: “Uitaţi-vă la voi! Dacă vine asupra voastră osânda lui Dumnezeu, ori dacă vă vine Ceasul, veţi chema pe altcineva afară de Dumnezeu, dacă spuneţi adevărul?”

(41) Nu!... Pe El îl veţi chema, iar El o va împrăştia, de va voi, pe cea de care Îi cereţi să vă izbăvească şi voi îi veţi da uitării pe cei pe care I i-aţi alăturat.

(42) Noi am trimis înaintea ta profeţi la adunări pe care le-am lovit apoi cu urgie şi cu nenorocire. Poate se vor smeri!

(43) Ele s-au smerit, numai după ce urgia Noastră a venit asupră-le! Inimile lor s-au împietrit, iar Diavolul le-a împodobit ceea ce făptuiau.

(44) Când au uitat ceea ce le-a fost amintit, Noi le-am deschis porţile tuturor lucrurilor şi când se bucurau de bunurile pe care li le-am dăruit, Noi i-am luat deodată şi ei se aflară fără nădejde.

(45) Astfel, acest popor nedrept a fost retezat din rădăcină. Laudă lui Dumnezeu, Domnul lumilor!

(46) Spune: “Vedeţi? Dacă Dumnezeu v-ar lua auzul şi văzul şi v-ar pecetlui inimile, ce alt dumnezeu în afară de Dumnezeu vi le-ar înapoia?” Iată cum tâlcuim semnele şi cum ei întorc apoi spatele!

(47) Spune: “Uităţi-vă la voi! Dacă osânda lui Dumnezeu va veni asupra voastră pe tăcute ori făţiş, cine vor fi nimiciţi dacă nu cei nedrepţi.

(48) Noi nu i-am trimis pe trimişi decât ca vestitori şi predicatori. Cei care cred şi se îndreaptă nu vor cunoaşte teamă şi nu vor fi mâhniţi.

(49) Osânda îi va atinge pe cei care socot semnele Noastre minciuni pentru că sunt stricaţi.

(50) Spune: “Eu nu vă spun că am comorile lui Dumnezeu, căci eu nu cunosc Taina. Eu nu vă spun că sunt un înger, căci nu urmez decât ceea ce mi s-a dezvăluit.” Spune: “Orbul şi văzătorul sunt oare deopotrivă? Nu cugetaţi oare?”

(51) Previne-i pe cei cărora le este frică că vor fi strânşi înaintea Domnului lor şi că nu vor afla în afara Lui nici oblăduitor, nici mijlocitor. Poate se vor teme!

(52) Nu-i alunga pe cei care Îl cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara, dorind Faţa Sa. Ei n-au să-ţi dea ţie nici o socoteală, iar tu nu ai să le dai lor nici o socoteală. De-i alungi, vei fi dintre nedrepţi.

(53) Noi i-am pus la încercare pe unii cu alţii ca ei să spună: “Cei cărora Dumnezeu le-a dat, sunt printre noi?” Oare nu Dumnezeu este Cel care îi ştie prea bine pe cei mulţumitori?

(54) Când cei care cred în semnele Noastre vin la tine, spune-le: “Pace vouă! Domnul vostru şi-a scris sieşi însuşi milostivenie!” Cel dintre voi care săvârşeşte răul din neştiinţă şi care apoi se căieşte şi se îndreaptă, să ştie că El este Iertător, Milostiv!

(55) Astfel, Noi lămurim semnele ca drumul nelegiuiţilor să fie limpede cunoscut.

(56) Spune: “Îmi este oprit să mă închin celor pe care voi îi chemaţi în locul lui Dumnezeu.” Spune: “Eu nu voi urma poftele voastre, căci altfel mă voi rătăci şi nu voi mai fi dintre cei călăuziţi.”

(57) Spune: “Eu mă sprijin pe o dovadă vădită de la Domnul meu, pe când voi o socotiţi minciună. Ceea ce voi căutaţi degrabă nu se află la mine. Judecata este numai a lui Dumnezeu. El va face cunoscut Adevărul, căci El este prea-bunul Cumpănitor.”

(58) Spune: “De-aş fi avut ceea ce degrabă căutaţi, totul s-ar fi terminat între mine şi voi.” Dumnezeu îi ştie prea bine pe cei nedrepţi.

(59) El are cheile Tainei pe care nu o cunoaşte nimeni afară de El. El cunoaşte ceea ce este pe uscat şi în mare. Nici o frunză nu pică fără ca El să o ştie. Nu este nici măcar un grăunte în întunecimile pământului, nici nimic, fie verde, fie uscat, care să nu fie amintit într-o Carte desluşită.

(60) El este Cel care vă ia la El noaptea şi ştie ce aţi săvârşit peste zi, apoi vă scoală ca sorocul cunoscut să vi se împlinească. Apoi la El este întoarcerea voastră, iar El vă va înştiinţa de ce-aţi făptuit.

(61) El este Biruitorul asupra robilor Săi. El vă trimite vouă paznici. Când moartea va veni la unul dintre voi, trimişii Noştri îi vor lua pe loc, căci nimeni nu le va scăpa.

(62) Oamenii vor fi duşi înapoi la Dumnezeu, Stăpânul lor, Adevărul. Nu a Lui este Judecata? El este grabnic la socoteală!

(63) Spune: “Pe cine chemaţi voi în smerenie şi taină să vă mântuiască de întunecimile uscatului şi mării? “Dacă cu adevărat ne mântuieşte, vom fi dintre cei ce mulţumesc.”

(64) Spune: “Dumnezeu vă mântuieşte de aceasta şi de toate necazurile, însă voi Îi alăturaţi apoi pe alţii?”

(65) Spune: “El are puterea de a trimite asupra voastră o osândă de sus, ori de sub tălpile voastre, ori să vă arunce în vrajba dezbinării când unii vor gusta urgia altora.” Vezi cum tâlcuim Noi semnele! Poate vor înţelege!

(66) Poporul tău socoteşte minciună ceea ce este Adevărul. Spune: “Eu nu vă sunt vouă oblăduitor.

(67) Fiece veste va fi ştiută la vremea sa. Curând veţi afla!”

(68) Când îi vezi pe cei care pălăvrăgesc despre semnele Noastre, îndepărtează-te de ei până ce vor pălăvrăgi despre altceva. Diavolul te va face să uiţi, însă când îţi aminteşti, tu nu te aşeza alături de cei nedrepţi.

(69) Celor care se tem de Dumnezeu nu li se va pune nimic la socoteală. Numai o amintire! Poate se vor teme!

(70) Lasă-i pe cei care socot legea lor joc şi voie bună. Viaţa de Acum i-a amăgit. Aminteşte-le că fiece suflet va fi nimicit pentru ceea ce a agonisit şi nu va avea în afară de Dumnezeu, nici oblăduitor şi nici mijlocitor şi oricare ar fi răscumpărarea pe care ar da-o nu îi va fi primită. Aceştia sunt cei care vor fi nimiciţi pentru ce au agonisit. Ei, de o băutură clocotindă şi de o osândă dureroasă, vor avea parte pentru ceea ce tăgăduiau.

(71) Spune: “Să chemăm în locul lui Dumnezeu, ceea ce nici nu ne foloseşte, nici nu ne păgubeşte? Ne vom întoarce pe urmele noastre după ce Dumnezeu ne va fi călăuzit, precum cel pe care l-au smintit diavolii şi l-au rătăcit pe pământ?” Soţii îl cheamă întru călăuzire: “Vino cu noi!” Spune: “Călăuzirea lui Dumnezeu este călăuzirea, iar nouă ni s-a poruncit să ne supunem Domnului lumilor.”

(72) Stăruiţi în rugăciune. Temeţi-vă de El, căci El este Cel înaintea căruia veţi fi strânşi.

(73) El este Cel ce, întru Adevăr, a creat cerurile şi pământul. În Ziua când spune: “Fie!”, atunci este. Spusa lui este Adevărul. A Lui este împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.

(74) Aminteşte-ţi de Abraham când spuse tatălui său, Azar: “Tu iei idoli drept dumnezei? Te văd, pe tine şi poporul tău, într-o rătăcire vădită.”

(75) Astfel i-am arătat lui Abraham împărăţia cerurilor şi a pământului ca să fie dintre cei care cred cu tărie.

(76) Atunci când noaptea îl învălui, el zări o stea şi spuse: “Iată-l pe Domnul meu!” Când ea asfinţi însă, spuse: “Nu-i iubesc pe cei care asfinţesc.”

(77) Când văzu luna răsărind, spuse: “Iată-l pe Domnul meu!” Când ea asfinţi însă, spuse: “Dacă Domnul meu nu mă călăuzeşte, voi fi dintre cei rătăciţi.”

(78) Când văzu soarele răsărind, spuse: “Iată-l pe Domnul meu! El este preamarele!” Când el asfinţi însă, spuse: “O, popor al meu! Eu sunt curat de cei pe care I-i alăturaţi

(79) şi îmi întorc faţa, ca un drept credincios, către Cel ce a creat cerurile şi pământul, căci eu nu sunt dintre închinătorii la idoli.”

(80) Poporul său îl certă, însă el spuse atunci: “Voi îmi căutaţi pricină pentru Dumnezeu, căci El m-a călăuzit? Mie nu îmi este frică de cei pe care I-i alăturaţi, căci doar ceea ce voieşte Domnul meu este. Domnul meu cuprinde totul în ştiinţa Sa. Voi nu chibzuiţi, oare?

(81) Cum să mă tem eu de cei pe care voi I-i alăturaţi, de vreme ce vouă nu vă este frică să I-i alăturaţi lui Dumnezeu, fără ca El să vă fi pogorât vouă vreo împuternicire întru aceasta? Care din cele două parţi este mai trainică? O, de-aţi înţelege!...”

(82) Cei care cred şi cei care nu înveşmântează credinţa lor în nedreptate, vor afla trăinicia, căci ei sunt bine călăuziţi.

(83) Aceasta este dovada pe care Noi i-am dat-o lui Abraham asupra poporului său. Noi îi înălţăm pe trepte pe cei care voim. Domnul tău este Înţelept, Ştiutor.

(84) Noi i i-am dăruit pe Isaac şi Iacob — pe care Noi i-am călăuzit precum odinioară l-am călăuzit pe Noe şi pe cei din seminţia sa: David, Solomon, Iov, Iosif, Moise, Aaron, căci aşa îi răsplătim pe făptuitorii de bine;

(85) Zaharia, Ioan, Iisus, Elia — toţi au fost dintre cei drepţi;

(86) Ismail, Eliseu, Iona şi Lot. Noi asupra lumilor le-am dat întâietate

(87) lor, cât şi unora dintre strămoşii lor, dintre urmaşii lor şi fraţii lor pe care Noi i-am ales şi i-am călăuzit pe o dreaptă cale.

(88) Aceasta este călăuzirea de la Dumnezeu cu care El călăuzeşte pe cine voieşte dintre robii Săi. Dacă vor fi închinători la idoli, zadarnic va fi ceea ce vor face.

(89) Aceştia sunt cei cărora le-am dăruit Cartea, înţelepciunea şi proorocirea. Dacă aceştia le vor tăgădui, atunci le vom încredinţa unui popor ce nu le va tăgădui.

(90) Aceştia sunt cei pe care Dumnezeu i-a călăuzit şi tu condu-te după călăuzirea lor. Spune: “Eu nu vă cer răsplată, căci aceasta este o amintire pentru lumi.”

(91) Ei nu-L măsoară pe Dumnezeu cu adevărata Sa măsură, când spun: “Dumnezeu n-a pogorât nimic asupra unui om!” Spune: “Cine a pogorât Cartea cu care a venit Moise ca lumină şi călăuzire pentru oameni? Voi o scrieţi pe pergamente ca să o arătaţi, însă ascundeţi mult din ea, şi aţi fost învăţaţi, prin ea, ceea ce voi înşivă şi strămoşii voştri nu ştiau.” Spune: “Dumnezeu!.” Şi lasă-i apoi să se joace cu palavre.

(92) Aceasta este o Carte pe care Noi am pogorât-o, este o Carte binecuvântată ce vine să întărească ceea ce a fost înaintea ei, ca tu s-o previi pe Maica cetăţilor şi pe cei din jurul ei. Cei care cred în Viaţa de Apoi, cred şi în Carte, şi vor păzi rugăciunile lor.

(93) Cine este mai nedrept decât cel care născoceşte o minciună asupra lui Dumnezeu ori cel care spune: “Ce, mie mi-a fost descoperit ceva? Atunci nici lui nu i-a fost descoperit nimic!” Ori cel care spune: “Voi pogorî ceva deopotrivă cu ce a pogorât Dumnezeu!” O, dacă i-ai vedea pe cei nedrepţi când se vor prăvăli în adâncurile morţii, iar îngerii cu mâinile întinse vor spune: “Lepădaţi-vă sufletele! Astăzi veţi fi răsplătiţi cu osânda ruşinii, căci aţi spus despre Dumnezeu, neadevărul, şi aţi întors spatele semnelor Sale cu trufie.

(94) Iată-vă veniţi la Noi, singuri, aşa cum v-am creat întru început. Voi aţi părăsit ceea ce v-am dăruit. Nu-i vedem pe mijlocitorii voştri lângă voi, cei pe care pretindeaţi că vă stau alături. Cei pe care astfel îi socoteaţi, s-au rupt de voi şi s-au rătăcit departe de voi.

(95) Dumnezeu crapă grăuntele şi sâmburele. El scoate viul din mort, după cum El scoate mortul din viu. Aşa este Dumnezeu. De ce vă întoarceţi de la El?

(96) El face să se crape de ziuă. El a făcut noaptea întru odihnă, iar soarele şi luna întru socoteala vremii. Aceasta este măsura Puternicului, Ştiutorului!

(97) El este Cel ce v-a rânduit vouă stelele ca voi să vă călăuziţi după ele prin întunecimile uscatului şi ale mării. Noi am lămurit deja semnele unui popor care ştie!

(98) El este Cel ce a făcut să creşteţi dintr-un singur suflet şi v-a dat loc de locuire şi păstrare. Noi am lămurit deja semnele unui popor care ştie!

(99) El este Cel ce a trimis din cer apa cu care Noi dăm la iveală ierburi de tot soiul. Noi facem să se ivească verdeaţa din care vom scoate grăunţe adunate în spic, curmali, din spadicele lor, ciorchini atârnând. Noi facem să crească podgorii cu vii, livezi de măslini şi rodii, asemănătoare, însă nu identice. Vedeţi roadele lor când leagă şi când dau în pârg? Întru acestea sunt semne pentru cei care cred.

(100) Ei i-au făcut semeni lui Dumnezeu pe ginni, pe când El este Cel ce i-a creat. Au născocit, fără de ştiinţă, că ar avea fii şi fiice. Mărire şi Înălţare lui peste tot ce ei înfăţişează!

(101) Plăsmuitorul cerurilor şi al pământului! Cum să aibă un copil, când nu are soaţă? El a creat totul. El este Atoateştiutor.

(102) Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru. Nu este dumnezeu în afară de El, Creatorul tuturor. Închinaţi-vă Lui! El de toate are grijă!

(103) Privirile nu-L ating, însă El atinge privirile. El este Agerul, Cunoscătorul.

(104) Clarviziuni v-au venit de la Domnul vostru. Cine este limpede văzător, este pentru sine, cine este orb, este împotriva sa. Eu, vouă, nu vă sunt paznic.

(105) Noi astfel tâlcuim semnele şi ei n-au decât să spună că le-ai învăţat! Noi le vom arăta oamenilor care ştiu.

(106) Urmează ceea ce Domnul tău ţi-a descoperit: nu este dumnezeu afară de El. Îndepărtează-te de cei care Îi fac semeni lui Dumnezeu!

(107) Dacă Dumnezeu ar fi vrut, ei nu I-ar fi făcut semeni. Noi nu te-am făcut paznic asupra lor şi nici să ai grija lor.

(108) Nu-i batjocoriţi pe cei pe care ei îi cheamă în afara lui Dumnezeu, căci altminterea ei îl vor batjocori pe Dumnezeu din vrăjmăşie şi neştiinţă. Noi astfel am împodobit fiecărei adunări faptele ei. Apoi la Domnul lor va fi întoarcerea şi El îi va înştiinţa de ceea ce au făptuit.

(109) Ei au jurat pe Dumnezeu în jurămintele lor solemne că dacă le-ar veni vreun semn, atunci ar crede. Spune: “Semnele sunt doar la Dumnezeu!” Ce vă face însă să daţi seama că vor crede, dacă le vor veni?

(110) Fiindcă nu au crezut de prima dată, Noi le întoarcem inimile şi privirile şi îl lăsăm să bâjbâie orbeşte în neascultarea lor.