Part 18

Al-Muminoon

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Fericiţi cei credincioşi

(2) ce în rugăciunile lor sunt smeriţi,

(3) ce se feresc de vorbele deşarte,

(4) ce dau milostenie,

(5) ce îşi păzesc ruşinea

(6) şi intră numai la soţiile lor şi la cele stăpânite de dreapta lor pentru care nu li se va face dojană,

(7) — însă cei care caută mai mult decât atât, aceştia sunt călcătorii de lege —

(8) cei care păzesc lucrurile încredinţate lor şi legămintele lor

(9) şi cei care îşi săvârşesc rugăciunile.

(10) Aceştia sunt moştenitorii

(11) care vor moşteni Raiul, unde vor veşnici.

(12) Noi am creat omul din lut curat,

(13) apoi l-am făcut dintr-o picătură de sămânţă pusă într-un vas trainic.

(14) Şi apoi din picătură, am făcut un cheag de sânge şi din această îngrămădire am creat osul, şi am îmbrăcat osul în carne şi astfel am făcut o altă creaţie. Binecuvântat fie Dumnezeu, Cel mai bun creator!

(15) După aceea voi muriţi,

(16) apoi în Ziua Învierii veţi fi sculaţi.

(17) Noi am creat şapte bolţi deasupra voastră şi Noi nu suntem nepăsători faţă de creaţie.

(18) Noi am trimis apă din cer cu măsură şi am ţinut-o pe pământ cu toate că am putea-o lua.

(19) Cu ea vă dăm la iveală livezi de curmali şi de vie în care aflaţi belşug de rod din care mâncaţi,

(20) precum şi un copac ce creşte pe Muntele Sinai şi dă ulei şi mirodenii pentru mâncare.

(21) O învăţătură aveţi şi în dobitoace: Noi vă adăpăm cu ceea ce se află în pântecele lor, şi de la ele multe foloase aveţi şi tot de la ele mâncaţi,

(22) pe ele, precum şi pe corăbii sunteţi căraţi.

(23) Noi l-am trimis pe Noe poporului său şi El spuse: “O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Nu aveţi alt dumnezeu afară de El! Nu vă temeţi, oare?”

(24) Căpeteniile poporului său care tăgăduiau au spus: “Acesta nu este decât un om asemenea vouă şi voieşte să se ridice deasupra noastră. Dacă Dumnezeu ar fi voit, ar fi pogorât îngeri. Noi nu am auzit aşa ceva la strămoşii noştri dintâi.

(25) Nu este decât un bărbat posedat de ginni. Vegheaţi asupra lui pentru o vreme!”

(26) El spuse: “Domnul meu! Ajută-mă, căci ei mă socot mincinos!”

(27) Atunci Noi i-am dezvăluit: “Fă arca înaintea ochilor Noştri precum ţi-am dezvăluit. Când va veni porunca Noastră şi cuptorul va clocoti, du pe arcă o pereche din fiece soi, precum şi pe ai tăi afară de cei împotriva cărora Cuvântul a fost deja rostit. Nu-Mi vorbi de cei nedrepţi, căci ei vor fi înecaţi.”

(28) Când vei fi bine aşezat în arcă, tu şi cei care sunt cu tine, spune: “Laudă lui Dumnezeu care ne-a mântuit de poporul nedrept!”

(29) Spune: “Domnul meu! Coboară-mă într-un loc binecuvântat. Tu eşti prea-bunul călăuzitor spre liman!”

(30) Întru aceasta sunt semne şi Noi punem la încercare.

(31) După ei, am creat alte leaturi

(32) cărora le-am trimis un profet dintre ei: “Închinaţi-vă lui Dumnezeu! Nu aveţi alt dumnezeu afară de El! Nu vă temeţi, oare?”

(33) Căpeteniile poporului său care tăgăduiau şi socoteau minciună întâlnirea din Viaţa de Apoi, şi cărora Noi le-am dat bogăţii în Viaţa de Acum au spus: “Acesta nu este decât un om asemenea vouă şi el mănâncă ceea ce mâncaţi şi voi şi el bea ceea ce beţi şi voi.

(34) Dacă daţi ascultare unui om asemenea vouă, atunci sunteţi pierduţi.

(35) El vă făgăduieşte că, după ce veţi muri, şi veţi fi ţărână şi oase, veţi fi scoşi?”

(36) Cât de departe! Cât de departe este ce vi s-a făgăduit!

(37) Nu este decât viaţa noastră aceasta: trăim, murim şi nu vom mai fi sculaţi!

(38) El nu este decât un bărbat ce a născocit o minciună despre Dumnezeu. Noi nu îi dăm lui crezare.”

(39) El spuse: “Domnul meu! Ajută-mă, căci ei mă socot mincinos!”

(40) Dumnezeu spuse: “Curând le va părea rău!”

(41) Strigătul i-a luat întru Adevăr şi i-am făcut precum spuma. Înapoi cu poporul nedrept!

(42) Noi am creat alte leaturi după ei.

(43) Nici o adunare nu-şi poate grăbi şi nici întârzia sorocul.

(44) Noi am trimis apoi fără încetare trimişi de-ai Noştri. De fiece dată când un trimis venea la o adunare, aceasta îl socotea mincinos. Noi i-am făcut să se urmeze unii pe alţii şi i-am pus în spuse. Înapoi cu poporul ce nu crede!

(45) Apoi l-am trimis pe Moise şi pe fratele său Aaron cu semnele Noastre şi cu o împuternicire desluşită

(46) la Faraon şi la căpeteniile sale. Ei s-au îngâmfat, căci erau oameni semeţi.

(47) Ei spuseră: “Să dăm crezare la doi oameni asemenea nouă şi al căror popor ne este nouă rob?”

(48) Ei i-au socotit mincinoşi, însă mai apoi au fost nimiciţi.

(49) Noi i-am dăruit lui Moise Cartea. Poate se vor lăsa călăuziţi!

(50) Noi am făcut din fiul Mariei şi din mama sa un semn şi i-am adăpostit pe o colină tihnită cu izvoare.

(51) O, voi trimişilor! Mâncaţi din cele bune şi faceţi bine, căci Eu sunt Ştiutor a ceea ce făptuiţi.

(52) Această adunare a voastră este o singură adunare, iar Eu sunt Domnul vostru! Temeţi-vă de Mine!

(53) Ei au rupt însă porunca lor în fărâme, fiece obşte bucurându-se de ceea ce a apucat.

(54) Lasă-i o vreme în prăpastia lor.

(55) Ei socot că dacă le dăruim averi şi copii

(56) îi grăbim către cele bune? Ba nu! Ei nu-şi dau însă seama.

(57) Cei care sunt pătrunşi de frica Domnului lor

(58) cei care cred în semnele Domnului lor,

(59) cei care nu-I alătură nimic Domnului lor,

(60) cei care dau ceea ce dau cu inimile lor sfiite că se vor întoarce la Domnul lor,

(61) aceştia se grăbesc către cele bune şi sunt cei dintâi care ajung la ele.

(62) Noi nu împovărăm nici un suflet decât după putinţa lui. Avem o Carte ce rosteşte Adevărul: oamenii nu vor fi nedreptăţiţi,

(63) însă inimile lor sunt în prăpastie şi, pe lângă aceasta, ei mai au şi alte fapte pe care le săvârşesc.

(64) Cu osândă, când îi luăm pe cei îndestulaţi, ei strigă neliniştiţi.

(65) “Nu strigaţi astăzi, căci nu veţi afla ajutor de la Noi.

(66) semnele Mele v-au fost citite, însă voi v-aţi întors pe urmele voastre

(67) îngâmfaţi şi petrecând noaptea cu vorbe deşarte.”

(68) Ei nu cugetă la Cuvânt ori a venit la ei ceea ce nu a venit la strămoşii lor dintâi?

(69) Nu-l cunosc oare pe trimisul lor şi se leapădă, aşadar, de el?

(70) Ori vor spune că au intrat ginni în el? Ba nu! El a venit la ei cu Adevărul, însă cei mai mulţi dintre ei urăsc Adevărul.

(71) Dacă Adevărul s-ar lua după poftele lor, atunci stricăciunea ar cuprinde cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele. Noi le-am adus o amintire, însă ei întorc spatele amintirii.

(72) Ori le-ai cerut vreun haraci? Haraciul Domnului tău este mai bun, căci Domnul tău este prea-bunul înzestrător.

(73) Tu îi chemi către o Cale Dreaptă,

(74) însă cei care nu cred în Viaţa de Apoi sunt cei care se răzleţesc de la Cale.

(75) Dacă îi miluim, dacă îndepărtăm răul de ei, ei vor merge mai departe orbeşte în ticăloşia lor.

(76) Noi i-am osândit, însă ei nu s-au întors către Domnul lor şi nici nu s-au smerit

(77) până ce nu le-am deschis o poartă a unei osânde temute ce i-a aruncat în deznădejde.

(78) Dumnezeu este Cel ce v-a creat vouă auzul, văzul şi inimile. Puţini sunt însă mulţumitori!

(79) El este Cel ce v-a răspândit pe pământ şi înaintea Sa veţi fi adunaţi.

(80) El este Cel ce dă viaţa şi moartea şi de la El este schimbarea nopţii şi a zilei. Nu pricepeţi, oare?

(81) Ei spun însă, precum spuneau şi cei dintâi:

(82) “Când vom muri şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi sculaţi?

(83) Nouă şi taţilor noştri dinainte ni s-a făgăduit aceasta, însă nu sunt decât poveşti ale celor dintâi!”

(84) Spune: “Al cui este pământul cu ce se află pe el? O, dacă aţi şti!”

(85) Ei vor spune: “A lui Dumnezeu!” Spune: “Nu vă veţi mai aminti?”

(86) Spune: “Cine este Domnul celor şapte ceruri? Domnul Tronului cel Mare?”

(87) Ei vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Şi nu vă veţi teme?”

(88) Spune: “Cine ţine în mâna Sa împărăţia tuturor lucrurilor? Cine ocroteşte şi nu are nevoie să fie ocrotit? O, dacă aţi şti!”

(89) Ei vor spune: “Dumnezeu!” Spune: “Cum de sunteţi vrăjiţi?”

(90) Noi le-am adus Adevărul, însă ei sunt tot mincinoşi.

(91) Dumnezeu nu şi-a dăruit sieşi fii. Alături de El nu este alt dumnezeu, căci atunci fiece dumnezeu ar fi luat ceea ce a creat şi s-ar fi înălţat unii asupra altora. Mărire lui Dumnezeu deasupra a ceea ce ei plăsmuiesc!

(92) El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. Înălţarea Lui asupra celor care ei I-i alătură!

(93) Spune: “Domnul meu! Dacă vreodată îmi vei arăta ceea ce le-ai făgăduit,

(94) Domnul meu, nu mă rândui printre cei nedrepţi!”

(95) Noi avem puterea de a-ţi arăta ceea ce le-am făgăduit.

(96) Răspunde răului cu bine. Noi cunoaştem ceea ce plăsmuiesc!

(97) Spune: “Domnul meu! Eu caut izbăvire la Tine de şoaptele diavolilor, însă ei întorc spatele amintirii.

(98) Domnul meu! Eu caut izbăvire la Tine de apropierea lor de mine.”

(99) Când moartea vine la vreunul dintre ei, el spune: “Domnul meu! Trimite-mă înapoi,

(100) căci poate voi săvârşi binele pe care l-am părăsit!” Nu, aceasta este doar un cuvânt pe care el îl spune. În spatele lor este o stavilă până în ziua când vor fi sculaţi.

(101) Când se va sufla în trâmbiţă, în Ziua aceea, nu va mai fi nici înrudire şi nici nu se vor mai întreba unii pe alţii.

(102) Cei ale căror fapte vor atârna greu, vor fi fericiţi.

(103) Cei ale căror fapte vor atârna uşor, vor fi cei care s-au pierdut pe ei înşişi. Ei vor veşnici în Gheena, unde

(104) focul le va arde feţele, iar ei vor scrâşni.

(105) Nu vi s-au citit semnele Mele? Nu le-aţi socotit voi minciuni?

(106) Ei vor spune: “Domnul nostru! Nemernicia noastră ne-a învins! Noi suntem rătăciţi!

(107) Domnul nostru! Scoate-ne de aici, şi dacă ne vom întoarce la ceea ce am făcut, atunci, cu adevărat, vom fi nedrepţi.”

(108) El va spune: “Staţi aici şi nu-Mi vorbiţi!”

(109) O parte dintre robii Mei spuse: “Domnul nostru! Noi credem! Iartă-ne nouă şi miluieşte-ne pe noi! Tu eşti prea-bunul miluitor!”

(110) Voi i-aţi luat în batjocură ca să uite amintirea Mea şi aţi râs de ei.

(111) Astăzi, eu îi răsplătesc pentru că au răbdat. Ei sunt cei fericiţi.

(112) Dumnezeu va spune: “Câţi ani aţi stat pe pământ?”

(113) Ei vor spune: “Noi am stat o zi ori mai puţin de o zi. Întreabă-i pe cei care ţin socoteala.”

(114) El va spune: “Aţi stat atât de puţin timp! O, dacă aţi fi ştiut!

(115) Socoteaţi că v-am creat în joacă şi că nu veţi fi întorşi la Noi?”

(116) Înălţarea lui Dumnezeu, Regele, Adevărul! Nu este alt dumnezeu afară de El, Domnul Tronului Preacinstit!

(117) Cel care cheamă alături de Dumnezeu alt dumnezeu, fără nici o dovadă, va da socoteală Domnului său. Nu! Tăgăduitorii nu sunt fericiţi!

(118) Spune: “Domnul meu! Iartă şi miluieşte! Tu eşti prea-bunul miluitor!”

An-Noor

Madinan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Este o sură pe care Noi am pogorât-o, am legiuit-o şi am pogorât cu ea semne ca dovezi vădite. Poate vă veţi aminti!

(2) Biciuieşte-i pe desfrânat şi desfrânată cu câte o sută de bice. Să nu vă apuce mila înaintea legii lui Dumnezeu — de credeţi în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi — şi să fie martori la osânda lor un grup de credincioşi.

(3) Desfrânatul să nu-şi ia soţie decât tot o desfrânată ori o închinătoare la idoli, iar pe desfrânată să nu o ia de soţie decât un desfrânat ori închinător la idoli. Acest lucru este oprit credincioşilor.

(4) Biciuiţi-i cu optzeci de bice pe cei care le învinuiesc pe femeile cinstite şi apoi nu pot veni cu patru martori. Să nu mai primiţi mărturia lor niciodată, căci ei sunt stricaţi,

(5) în afara celor care s-au căit şi s-au îndreptat după aceea. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(6) Cei care îşi învinuiesc soţiile, fără alţi martori decât ei înşişi, vor trebui să mărturisească de patru ori înaintea lui Dumnezeu, dacă spun adevărul,

(7) şi a cincea oară ca să cheme blestemul lui Dumnezeu asupra lor dacă au minţit.

(8) Va fi îndepărtată osânda femeii, dacă ea mărturiseşte de patru ori înaintea lui Dumnezeu că învinuitorul ei minte,

(9) şi a cincea oară chemând mânia lui Dumnezeu asupra ei, dacă el a spus adevărul.

(10) O, dacă Dumnezeu nu şi-ar pogorî harul Său asupra voastră şi milostivenia Sa...! Dumnezeu este De-căinţă-primitor, Înţelept.

(11) Mulţi printre voi sunt cei care răspândesc minciuna. Să nu socotiţi că ar fi un rău pentru voi, ci un bine, căci fiece om poartă păcatul ce l-a săvârşit. Cel dintre ei ce l-a luat asupra sa partea cea mai mare va avea o osândă cumplită.

(12) Dacă măcar credincioşii şi credincioasele ar fi gândit în sinea lor de bine, auzind de aceasta! Dacă ar fi spus: “Este o minciună sfruntată...!”

(13) Dacă măcar ei ar fi chemat patru martori...! Ei n-au venit însă cu martori, căci ar fi minţit înaintea lui Dumnezeu.

(14) Fără harul lui Dumnezeu asupra voastră şi milostivenia Sa în Viaţa de Acum şi în Viaţa de Apoi, aţi fi fost atinşi de o mare osândă pentru răul pe care l-aţi răspândit,

(15) căci voi îl purtaţi de ici-colo pe limbile voastre, şi rostiţi cu gurile voastre, ceea ce nu ştiţi. Voi socotiţi că este lucru de nimic, însă înaintea lui Dumnezeu este cumplit.

(16) Dacă măcar aţi fi spus când aţi auzit-o: “Nu ni se cade să vorbim despre aceasta! Mărire Ţie!” Aceasta este cumplită calomnie!

(17) Dumnezeu vă cere să nu mai faceţi ceva asemenea niciodată, dacă sunteţi credincioşi!

(18) Dumnezeu vă arată semnele Sale. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.

(19) Celor cărora le place să răspândească lucruri ruşinoase pe seama credincioşilor vor avea o dureroasă osândă în Viaţa de Acum, precum şi în Viaţa de Apoi. Dumnezeu ştie, însă voi nu ştiţi!

(20) O, dacă nu ar fi fost harul lui Dumnezeu asupra voastră şi milostivenia Sa...! Dumnezeu este Bun, Milostiv.

(21) O, voi cei ce credeţi! Nu urmaţi paşii lui Satan, căci celui ce urmează paşii lui Satan, el îi porunceşte spurcăciunea şi urâciunea. Dacă nu ar fi harul lui Dumnezeu asupra voastră şi milostivenia Sa, nimeni dintre voi nu s-ar mai curăţi vreodată. Dumnezeu dă curăţenie cui voieşte. Dumnezeu este Auzitorul, Ştiutorul.

(22) Să nu se jure cei dintre voi, ce se bucură de harul Său şi de îndestulare că nu vor mai dărui apropiaţilor, sărmanilor şi pribegiţilor pe calea lui Dumnezeu. Să îngăduie şi să meargă mai departe! Nu v-ar plăcea să vă ierte Dumnezeu vouă? Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(23) Cei care învinuiesc femei cinstite, neştiutoare şi credincioase, blestemaţi vor fi în Viaţa de Acum, iar în Viaţa de Apoi vor avea o mare osândă,

(24) în Ziua când limbile, mâinile şi picioarele lor vor mărturisi, împotriva lor, ceea ce au săvârşit.

(25) Ei vor şti, atunci, că Dumnezeu este Limpedele Adevăr.

(26) Cele rele celor răi; cei răi celor rele; cele bune celor buni; cei buni celor bune! Aceştia n-au nici o vină în cele spuse despre ei. Ei vor avea iertare şi înzestrare îmbelşugată.

(27) O, voi cei ce credeţi! Nu intraţi în case ce nu sunt casele voastre până ce nu aţi devenit obişnuiţi şi până ce nu-i salutaţi pe locuitorii lor. Aşa este bine pentru voi. Poate vă veţi aminti!

(28) Dacă nu aflaţi pe nimeni în ele, nu intraţi până ce nu vi se îngăduie. Dacă vi se spune: “Întoarceţi-vă!”, atunci întoarceţi-vă. Aşa este mai curat pentru voi. Dumnezeu, a ceea ce făptuiţi, este Ştiutor.

(29) Nu vi se va face nici o vină dacă veţi intra în case părăsite care vă pot fi de folos. Dumnezeu ştie ce daţi la iveală şi ce ascundeţi.

(30) Spune credincioşilor: să-şi plece privirile, să-şi păzească ruşinea. Aşa este mai curat pentru ei. Dumnezeu, a ceea ce făptuiţi, este Cunoscător.

(31) Spune credincioaselor: să-şi plece privirile, să-şi păzească ruşinea să nu-şi dea la iveală frumuseţea în afară de ceea ce apare, să-şi pună văluri peste piept, să nu-şi descopere frumuseţea decât bărbaţilor lor, ori taţilor lor, ori taţilor bărbaţilor lor, ori fiilor lor, ori fiilor bărbaţilor lor, ori fraţilor lor, ori fiilor fraţilor lor, ori fiilor surorilor lor, ori servitoarelor lor şi celor stăpânite de dreapta lor ori servitorilor lipsiţi de dorinţe, ori băieţilor care nu au cunoscut încă goliciunea femeilor, şi să nu bată din picioare, ca să se ştie, ce ascund din frumuseţea lor. O, voi cei ce credeţi! Întoarceţi-vă cu toţii către Dumnezeu. Poate veţi fi fericiţi!

(32) Căsătoriţi-i pe cei singuri dintre voi, precum şi pe robii şi roabele voastre dacă sunt cinstiţi. Dacă sunt săraci, Dumnezeu îi va îmbogăţi prin harul Său. Dumnezeu este Cuprinzător, Ştiutor.

(33) Cei care nu îşi află pereche, să rămână curaţi până ce Dumnezeu îi va îmbogăţi prin harul Său. Celor dintre cei stăpâniţi de dreapta voastră care cer carte (de slobozire) scrieţi-le-o, dacă aflaţi în ei vreun bine şi daţi-le din averea ce v-a dat-o Dumnezeu. Să nu le siliţi pe servitoarele voastre tinere la preacurvie ca să agonisiţi bunuri în Viaţa de Acum, atunci când ele ar vrea să rămână cinstite. Dacă cineva le sileşte, atunci Dumnezeu, după ce au fost silite, este Iertător, Milostiv.

(34) Am pogorât asupra voastră semne ca dovezi vădite şi ca pildă de la cei care au fost înaintea voastră şi ca predică pentru cei temători.

(35) Dumnezeu este lumina cerurilor şi a pământului! Lumina Sa este asemnea unei firide unde se află o lampă. Lampa se află într-o sticlă, iar sticla este asemenea unei stele strălucitoare. Ea este aprinsă de la un copac binecuvântat: măslinul care nu este nici de la Răsărit şi nici de la Asfinţit şi al cărui ulei aproape că luminează fără ca focul să-l atingă. Lumină asupra luminii! Dumnezeu călăuzeşte către lumina Sa pe cine voieşte. Dumnezeu dă oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunoscător.

(36) (Lampa este) în casele ce Dumnezeu a îngăduit să fie înălţate şi numele Său să fie amintit în ele, şi în ele Îl preamăresc, în zori şi în amurg,

(37) bărbaţi pe care nici un negoţ şi nici o vânzare nu îi abate de la amintirea lui Dumnezeu, săvârşirea rugăciunii şi datul milosteniei. Ei se tem de Ziua când inimile şi privirile vor fi răsturnate

(38) şi astfel, Dumnezeu îi va răsplăti pentru cele mai bune fapte ale lor şi va spori harul Său asupra lor. Dumnezeu înzestrează, fără socoteală, pe cine voieşte.

(39) Faptele celor care tăgăduiesc sunt asemenea fetei morgana pe un şes. Însetatul o socoate apă, însă când soseşte acolo, nu află nimic. El îl află însă pe Dumnezeu acolo şi El îi plăteşte socoteala. Dumnezeu este Grabnic la socoteală!

(40) Ori sunt asemenea întunecimilor dintr-o mare adâncă. Un val le acoperă, iar peste el un alt val, şi deasupra sunt norii: întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva îşi întinde mâna, abia mai poate s-o vadă. Celui ce Dumnezeu nu-i dă lumină, acela nu are lumină.

(41) Nu vezi că Îl preamăresc cei din ceruri şi de pe pământ şi păsările ce îşi întind aripile? Fiecare ştie rugăciunea Sa şi preamărirea Sa, iar Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiesc!

(42) A lui Dumnezeu este împărăţia cerurilor şi a pământului. Întru Dumnezeu este devenirea.

(43) Nu vezi cum Dumnezeu împinge norii, apoi îi vălătuceşte făcându-i grămadă? Atunci tu vezi ploaia ţâşnind din adâncul lor. El trimite din cer munţi de grindină. El loveşte pe cine voieşte. El ocroteşte pe cine voieşte. Izbucnirea fulgerului Său aproape că ia vederea!

(44) Dumnezeu întoarce, rând pe rând, noaptea şi ziua. Întru aceasta este o învăţătură pentru cei dăruiţi cu vedere.

(45) Dumnezeu a creat toate vietăţile din apă. Unele se târăsc pe burtă, altele merg în două picioare, iar altele merg în patru. Dumnezeu creează ce voieşte. Dumnezeu asupra tuturor are putere.

(46) Noi am făcut să pogoare semne ca dovezi vădite. Dumnezeu călăuzeşte pe cine voieşte pe o Cale Dreaptă.

(47) Ei spun: “Noi credem în Dumnezeu şi în trimis şi le dăm ascultare.” Unii se întorc însă de îndată după aceasta: aceştia nu sunt credincioşi.

(48) Când sunt chemaţi înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului Său ca să judece între ei, unii dintre ei întorc spatele.

(49) Dacă ar fi avut dreptate, ar fi venit la el smeriţi.

(50) Oare în inimile lor este boală, ori ei se îndoiesc, ori se tem că Dumnezeu şi trimisul Său îi vor năpăstui? Ba nu! Aceştia sunt cei nedrepţi!

(51) Când credincioşii sunt chemaţi înaintea lui Dumnezeu şi a trimisului Său ca să judece între ei, ei nu spun decât: “Ascultăm şi ne supunem!” Aceştia sunt cei fericiţi!

(52) Cei care dau ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său, cei care se tem de Dumnezeu şi au frica Lui, aceştia sunt cei fericiţi!

(53) În jurămintele lor grele se jură pe Dumnezeu, însă tu porunceşte-le să iasă (din acest obicei) şi spune-le: “Nu juraţi! Ascultarea este de cuviinţă! Dumnezeu este Cunoscător a ceea ce faceţi.”

(54) Spune: “Daţi ascultare lui Dumnezeu! Daţi ascultare trimisului!” Dacă ei vor întoarce spatele trimisului, asupra lui este numai povara lui, iar asupra voastră este povara voastră. Dacă îi daţi ascultare, veţi fi bine călăuziţi. Asupra trimisului este doar înştiinţarea cea desluşită.

(55) Dumnezeu le-a făgăduit celor dintre voi care cred şi care săvârşesc fapte bune că îi va face urmaşii Săi pe pământ, precum i-a făcut pe cei dinaintea lor şi că le va întări Legea de care El este mulţumit pentru ei, şi le va schimba frica în tihnă. “Ei să Mi se închine Mie şi să nu Îmi alăture nimic.” Cei care vor tăgădui, şi după aceasta, sunt cei stricaţi.

(56) Săvârşiţi-vă rugăciunea, daţi milostenie, daţi ascultare trimisului! Poate veţi fi miluiţi!

(57) Nu socotiţi că tăgăduitorii Îi vor slăbi puterea (lui Dumnezeu) pe pământ. Limanul lor va fi Focul! Ce rea devenire!

(58) O, voi cei ce credeţi! Cei stăpâniţi de dreapta voastră şi băieţii care nu au ajuns încă la bărbăţie să ceară îngăduinţa de a intra la voi de trei ori: înainte de rugăciunea din zori; la amiază când vă scoateţi veşmintele şi după rugăciunea de seară. Acestea sunt trei prilejuri de a vă vedea goliciunea. În afară de cele trei ori, nu va fi făcută vreo vină, nici vouă şi nici lor dacă vă veţi căuta unii pe alţii. Dumnezeu vă arată astfel semnele. Dumnezeu este Ştiutorul, Înţeleptul

(59) Când băieţii voştri ajung la bărbăţie să vă ceară îngăduinţa de a intra la voi aşa cum au cerut îngăduinţa şi cei dinaintea lor. Dumnezeu vă arată astfel semnele Sale. Dumnezeu este Ştiutorul, Înţeleptul.

(60) Nu va fi făcută nici o vină femeilor ce nu mai pot odrăslui şi nici nu se mai pot mărita dacă îşi scot vălurile, însă să nu se împopoţoneze. Este mai bine pentru ele să rămână curate. Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.

(61) Nu va fi făcută nici o vină orbului, nici şchiopului, nici celui bolnav şi nici vouă înşivă atunci când mâncaţi în casele voastre, ori în casele taţilor voştri, ori în casele mamelor voastre, ori în casele fraţilor voştri, ori în casele surorilor voastre, ori în casele unchilor voştri după tată, ori în casele mătuşilor voastre după tată, ori în casele unchilor voştri după mamă, ori în casele mătuşilor voastre după mamă, ori în cele a căror cheie o aveţi, ori în cea a prietenului vostru. Nu va fi făcută nici o vină dacă mâncaţi împreună ori singuri. Când intraţi într-o casă, salutaţi-vă unii pe alţii cu o urare de la Dumnezeu, binecuvântată şi bună. Aşa vă lămureşte Dumnezeu vouă semnele Sale. Poate veţi pricepe!

(62) Credincioşi sunt numai cei care cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Când sunt cu el pentru o treabă ce i-a strâns laolaltă, ei nu vor pleca până ce nu-i vor cere îngăduinţa. Cei care îţi cer îngăduinţă sunt cei care cred în Dumnezeu şi în trimisul Său. Dacă îţi cer îngăduinţa pentru vreo treabă de-a lor, îngăduie celui ce voieşti dintre ei şi cere iertare pentru ei lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iertător, Milostiv.

(63) Nu socotiţi că-l puteţi striga pe trimis precum vă strigaţi între voi. Dumnezeu îi cunoaşte pe cei dintre voi care se furişează. Cei care încalcă porunca Sa, să ia seamă, căci o ispită îi va învălui ori o osândă dureroasă îi va lovi!

(64) Nu ale lui Dumnezeu sunt cele în ceruri şi de pe pământ? El ştie cum sunteţi voi. El ştie Ziua când vor fi întorşi la El. Atunci El le va da ştire despre faptele lor. Dumnezeu este Atotştiutor.

Al-Furqaan

Makkan

În numele lui Dumnezeu cel Milos şi Milostiv.

(1) Binecuvântat fie Cel ce a pogorât Legea asupra robului Său ca să fie lumilor predicator,

(2) Cel ce are împărăţia cerurilor şi pământului, Cel ce nu şi-a dăruit Sie însuşi copii, Cel ce nu are părtaş întru împărăţia Sa, Cel ce a creat fiece lucru hotărându-i soarta.

(3) Ei şi-au luat în locul Lui alţi dumnezei ce nu au creat nimic, ci ei înşişi sunt creaţi, care nu păgubesc şi nu folosesc, care nu stăpânesc nici viaţa, nici moartea şi nici învierea.

(4) Cei care tăgăduiesc au spus: “Aceasta nu este decât o minciună născocită de el şi un alţi oameni care îl ajută întru aceasta.” Ei vin cu nedreptate şi minciună.

(5) Ei spuseră: “Acestea sunt poveşti ale celor dintâi pe care le-a scris, fiindu-i dictate dimineaţa şi seara.”

(6) Spune: “Cel ce cunoaşte Taina din ceruri şi de pe pământ l-a pogorât. El este Iertător, Milostiv”

(7) Ei spuseră: “Ce are, aşadar, acest trimis? El mănâncă bucate şi umblă pe la târguri. Dacă ar fi pogorât la el un Înger care să fie cu el predicator,

(8) ori i-ar fi fost aruncată vreo comoară, ori ar fi avut vreo grădină din care să mănânce...! Nedrepţii spuseră: “Voi nu urmaţi decât un om vrăjit.”

(9) Vezi asemănările pe care ţi le dau?! Ei se rătăcesc şi nu îşi mai pot afla nici o cale.

(10) Binecuvântat fie Cel ce, dacă voieşte, îţi dăruieşte mai bine decât acestea: grădini pe sub care curg râuri şi unde îţi face palate.

(11) Ei socot Ceasul o minciună. Noi le-am pregătit o flacără arzătoare lor, celor care socot Ceasul minciună.

(12) Când îi va vedea ea de departe, ei îi vor auzi furia şi şuieratul.

(13) Când, legaţi împreună, vor fi aruncaţi acolo într-un loc strâmt, îşi vor chema pierirea.

(14) “Nu chemaţi astăzi o singură pierire, ci chemaţi mai multe pieiri!”

(15) Spune: “Aceasta este mai bun, ori Grădina veşniciei ce le-a fost făgăduită celor temători ca răsplată lor şi devenire?”

(16) Ei vor avea ceea ce îşi doresc acolo, unde vor veşnici. Aceasta este o făgăduială de la Dumnezeu pe care El o va ţine.

(17) În Ziua când El vă va aduna cu cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu, vă va spune: “Voi mi-aţi rătăcit robii aceştia? Ori ei înşişi au rătăcit Calea?”

(18) Ei vor spune: “Mărire Ţie! N-ar fi trebuit să ne luăm alţi oblăduitori în afara Ta, însă Tu le-ai dăruit bucurii vremelnice lor şi taţilor lor, încât au uitat amintirea Numele Tău şi astfel au fost sortiţi pieirii.”

(19) “Ei vă socotesc mincinoşi în ceea ce spuneţi. Voi nu veţi putea îndepărta pedeapsa şi nici nu vă veţi putea ajuta. Celui nedrept dintre voi îi vom da să guste o mare osândă.”

(20) Noi n-am trimis înaintea ta decât trimişi ce mâncau bucate şi umblau prin pieţe. I-am făcut pe unii o încercare pentru alţii. Veţi fi oare răbdători? Domnul tău este Văzător.