Part 11
(93) Să te ridici însă asupra
celor care-ţi cer îngăduinţa să nu lupte, căci ei sunt
bogaţi şi ar fi bucuroşi să rămână cu cei
lăsaţi în urmă. Dumnezeu le-a pecetluit inimile, de aceea nu
ştiu nimic.
(94) Ei se vor dezvinovăţi când
veţi veni la ei. Spune: “Nu vă mai dezvinovăţiţi,
căci noi nu vă credem. Dumnezeu ne-a lămurit asupra voastră.
Dumnezeu şi trimisul Său vor vedea curând faptele voastre şi
veţi fi întorşi către Cunoscătorul celor tăinuite
şi celor mărturisite. El vă va înştiinţa de ceea
ce-aţi făptuit.”
(95) Când vă întoarceţi asupra
lor, vă fac jurăminte pe Dumnezeu pentru ca voi să vă
întoarceţi de la ei. Întoarceţi-le spatele. Ei nu sunt decât
întinăciune. Limanul lor va fi Gheena pentru ceea ce-au făcut.
(96) Ei vă vor face jurăminte ca
să vă facă pe plac. Chiar dacă voi sunteţi
mulţumiţi de ei, Dumnezeu nu este mulţumit de un popor stricat.
(97) Beduinii sunt cei mai aprigi în
tăgadă şi făţărnicie şi cei mai porniţi
să nu recunoască hotarele pe care le-a pogorât Dumnezeu asupra
trimisului Său. Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.
(98) Pentru unii beduini, ceea ce dau este
o corvoadă, şi vă pândesc pe unde vă învârtiţi. Asupra
lor fie învârtirea răului. Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.
(99) Pentru unii beduini, care cred în
Dumnezeu şi în Ziua de Apoi, ceea ce dau este jertfă pentru Dumnezeu
şi pentru binecuvântările trimisului. Oare nu o jertfă le va fi
socotită? Dumnezeu va pogorî curând milostivenia Sa asupra lor. Dumnezeu
este Iertător, Milostiv.
(100) Dumnezeu este mulţumit de cei
întâi veniţi dintre pribegi, de ajutoarele profetului şi cei care
i-au urmat întru bine, iar ei sunt mulţumiţi de El. El le-a
pregătit Grădini pe sub care curg râuri, unde vor veşnici.
Aceasta este fericirea cea mare!
(101) Printre beduinii care vă
înconjoară sunt făţarnici şi printre locuitorii Medinei
sunt încăpăţânaţi în făţărnicie pe care tu
nu îi cunoşti, însă Noi îi cunoaştem. Noi îi vom osândi de
două ori, apoi vor fi aruncaţi unei osânde cumplite.
(102) Alţii şi-au recunoscut
păcatele şi au amestecat o faptă bună cu o faptă rea.
S-ar putea ca Dumnezeu să se întoarcă către ei. Dumnezeu este
Iertător, Milostiv.
(103) Ia din bunurile lor o milostenie ca
să-i curăţeşti şi să-i faci fără
pată. Roagă-te pentru ei. Rugăciunile tale le vor fi lor o
uşurare. Dumnezeu este Auzitor, Ştiutor.
(104) Ei nu ştiu că Dumnezeu
primeşte căinţa de la robii Săi şi ia milosteniile?
Dumnezeu este De-căinţă-primitorul, Milostivul.
(105) “Trudiţi, căci Dumnezeu va
vedea truda voastră, precum şi trimisul şi credincioşii.
Veţi fi întorşi către Cunoscătorul celor tăinuite
şi a celor mărturisite. El vă va înştiinţa de ceea ce aţi
făptuit.”
(106) Şi alţii aşteaptă
Porunca lui Dumnezeu: ori îi va osândi, ori se va întoarce către ei.
Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept.
(107) Cei care iau o moschee drept
pagubă, tăgadă şi dezbinare între credincioşii şi
drept loc de pândă pentru cei care odinioară s-au războit cu
Dumnezeu şi trimisul Său, aceştia vor jura cu tărie: “Nu am
vrut decât binele!” Dumnezeu este însă Martor că sunt mincinoşi.
(108) Într-o astfel de moschee nu ai
ce căuta. O moschee întemeiată, din ziua întâi, pe pioşenie este
mai vrednică de prezenţa ta în ea, căci acolo vei afla
bărbaţi care doresc să se curăţe. Dumnezeu îi
iubeşte pe cei care se curăţă.
(109) Oare cel care şi-a întemeiat
zidirea pe pioşenie faţă de Dumnezeu şi pentru a-i
plăcea nu este mai bun decât cel care şi-a întemeiat zidirea pe buza
alunecoasă a unei prăpăstii, roasă de apă, ce va face
să se năruie zidirea şi ziditorul ei în Focul Gheenei? Dumnezeu
nu călăuzeşte poporul nedrept.
(110) Zidirea ce-au zidit-o nu le va
împrăştia îndoiala din inimi, până ce inimile nu le vor fi
sfârtecate în bucăţi. Dumnezeu este Ştiutor,
Înţelept.
(111) Dumnezeu a cumpărat de la
credincioşi sufletele şi bunurile lor, dându-le în schimb Raiul. Ei
se războiesc pentru calea lui Dumnezeu: ucid şi sunt ucişi.
Aceasta este o făgăduială întru Adevăr în Tora, Evanghelie
şi Coran. Cine îşi ţine legământul mai bine decât Dumnezeu?
Bucuraţi-vă de schimbul ce l-aţi făcut, căci aceasta
este fericirea cea mare.
(112) Celor care se căiesc, celor care
Lui i se închină, celor care-L preamăresc, celor care sunt
pioşi, celor care îngenunche, celor care se prosternează, celor care
poruncesc cele de cuviinţă, celor care opresc urâciunea, celor care
păzesc hotarele lui Dumnezeu!... Dă-le vestea cea bună
credincioşilor!
(113) Nici trimisul şi nici
credincioşii nu au căderea să ceară iertare lui Dumnezeu
pentru închinătorii la idoli — chiar de le sunt rude apropiate — când ei
ştiu că vor fi soţii Iadului.
(114) Abraham nu a cerut iertare pentru
tatăl său decât pentru o făgăduială ce i-o făcuse
cândva, însă când văzu limpede că tatăl său este un
vrăjmaş al lui Dumnezeu, s-a lepădat de el. Abraham a fost
smerit, blând.
(115) Lui Dumnezeu nu-i place să
rătăcească un popor după ce l-a călăuzit, decât
ca să îi arate de ce să se teamă. Dumnezeu este
Atoateştiutor.
(116) A lui Dumnezeu este
împărăţia cerurilor şi a pământului. El dă
viaţa şi moartea. Voi nu aveţi, afară de Dumnezeu, nici
stăpân, nici ocrotitor.
(117) Dumnezeu s-a întors către trimis,
către cei pribegiţi, către ajutoarele ce l-au urmat în ceasul
greu, când inimile multora dintre ei era să se răsleţească.
Atunci El s-a întors către ei. El este Bun, Milostiv cu ei.
(118) El s-a întors către cei trei
bărbaţi lăsaţi în urmă cărora, oricât de întins
era, pământul li se părea îngust, iar ei se simţeau la
strâmtoare, căci şi-au închipuit că nu este nici un adăpost
împotriva lui Dumnezeu, afară de El. Apoi El s-a întors către ei, iar
ei s-au întors la El. Dumnezeu este De-căinţă-primitor, Milostiv.
(119) O, voi cei ce credeţi!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi rămâneţi cu cei care spun
adevărul.
(120) Nu se cade locuitorilor Medinei
şi nici beduinilor din jurul lor să rămână înapoia
trimisului lui Dumnezeu, şi nici să se iubească pe ei
înşişi mai mult decât pe el. Aceasta pentru că ei nu vor cunoaşte
nici setea, nici oboseala, nici foamea pe calea lui Dumnezeu. Ei nu vor
călca nici un ţinut, stârnind furia tăgăduitorilor şi
nu vor căpăta nici o biruinţă asupra vreunui
vrăjmaş, dacă o faptă dreaptă nu le-ar fi fost
scrisă. Dumnezeu nu lasă să se piardă răsplata
făptuitorilor de bine.
(121) Ei nu vor face nici o cheltuială,
mare ori mică, nu vor străbate nici o vale fără ca aceasta
să nu le fie scris, iar Dumnezeu îi răsplăteşte pentru cele
mai bune fapte ale lor.
(122) Nu se cade credincioşilor să
plece cu toţii la luptă. De ce n-ar merge doar câţiva din fiece
tabără ca să înveţe Legea şi apoi să-şi
prevină poporul când se vor întoarce la el? Poate se vor păzi!
(123) O, voi cei ce credeţi!
Războiţi-vă cu tăgăduitorii de lângă voi. Să
vă afle tari. Să ştiţi că Dumnezeu este cu cei
temători.
(124) Unii dintre ei spun, când o Sură
este pogorâtă: “Căruia dintre voi îi măreşte
credinţa?” Ea măreşte credinţa celor care cred şi se
bucură.
(125) Ea adaugă o întinăciune
întinăciunii celor care au boală în inimi şi mor în
tăgadă.
(126) Ei nu văd că în fiece an
sunt ispitiţi să se răzvrătească o dată ori de
două ori? Apoi ei nu se căiesc şi nici măcar nu-şi
amintesc.
(127) Ei se uită la alţii, atunci
când o Sură este pogorâtă: “Vă vede cineva?” şi apoi întorc
spatele. Dumnezeu să le întoarcă inimile, căci sunt un popor ce
nu înţelege.
(128) Un trimis, dintre voi, a venit la voi.
Răul ce-l faceţi îl apasă şi este însetat de binele vostru.
El este bun, milostiv cu credincioşii.
(129) Dacă ei se întorc de la tine, spune:
“Dumnezeu îmi este de ajuns! Nu este dumnezeu afară de El! Eu Lui mă
încredinţez întru totul! El este Stăpânul Marelui Tron.”
Yunus
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Alif. Lam. Ra. Acestea sunt versetele
Cărţii înţelepte.
(2) Oare este de mirare oamenilor că
Noi i-am dezvăluit unui om dintre ei: “Previne-i pe oameni şi
vesteşte-le celor care cred că vor avea înaintea Domnului lor
întâietate pentru dreptatea lor!” Tăgăduitorii spun: “Este un
vrăjitor vădit!”
(3) Domnul vostru este Dumnezeu care a
creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s-a aşezat pe
tron de unde cârmuieşte totul. Nu este nici un mijlocitor decât cu
îngăduinţa Sa. Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru! Lui
închinaţi-vă! Nu chibzuiţi, oare?
(4) La El este întoarcerea voastră, a
tuturor. Făgăduiala lui Dumnezeu este Adevăr. El dă la
iveală făptura, apoi o duce înapoi ca să-i
răsplătească după dreptate pe cei care au crezut şi au
săvârşit fapte bune. Tăgăduitorii vor avea însă parte
de o băutură clocotindă şi o osândă dureroasă
pentru că au tăgăduit.
(5) El este Cel ce a dat soarelui
strălucire şi lunii lumină. El le-a hotărât
coborâşurile ca să cunoaşteţi numărul anilor şi
socoteala timpului. Dumnezeu nu a creat aceasta decât întru Adevăr. El
desluşeşte semnele
(6) În deosebirea nopţii
şi a zilei, în ceea ce Dumnezeu a creat în ceruri şi pe pământ
sunt semne pentru un popor temător.
(7) Cei care nu aşteaptă
întâlnirea Noastră, care sunt mulţumiţi în Viaţa de Acum,
care-şi află tihna în ea şi rămân nepăsători la
semnele Noastre,
(8) aceştia vor avea liman Focul
pentru ceea ce au făcut,
(9) iar pe cei care cred şi
săvârşesc fapte bune, Domnul lor îi va călăuzi pentru
credinţa lor. Râurile vor curge la picioarele lor în Grădinile
plăcerii unde chemarea lor va fi:
(10) “Mărire Ţie, Dumnezeule!”
iar bineţea lor: “Pace!” şi la sfârşitul chemării:
“Laudă lui Dumnezeu, Domnul lumilor!”
(11) Dacă Dumnezeu ar grăbi
răul oamenilor aşa cum aceştia se grăbesc să caute
fericirea, sorocul vieţii lor ar fi fost încheiat, însă Noi îi
lăsăm pe cei care nu aşteaptă întâlnirea Noastră
să meargă orbeşte în ticăloşia lor.
(12) Când nenorocirea îl loveşte pe
om, fie că stă jos ori în picioare, Ne cheamă alături de
el, însă când îndepărtăm nenorocirea de la el, trece ca şi
cum nu Ne-ar fi chemat când răul l-a atins. Astfel, le este împodobit
necumpătaţilor ceea ce făptuiesc.
(13) Noi am nimicit înaintea voastră
leaturi ce au fost nedrepte. Trimişii lor le-au adus dovezi, însă
n-au crezut. Astfel răsplătim poporul nelegiuit.
(14) Apoi v-am făcut pe voi
urmaşii lor pe pământ ca să vedem cum vă veţi purta.
(15) Cei care nu aşteaptă
întâlnirea Noastră, atunci când versetele Noastre le sunt recitate ca
dovezi vădite spun: “Adu-ne un alt Coran!” ori “Schimbă-l!” Spune:
“Mie nu-mi este dat să-l schimb de la mine, eu urmez doar ceea ce mi-a
fost dezvăluit. Mă tem, de nu-L voi asculta pe Domnul meu, de osânda
unei Zile cumplite.”
(16) Spune: “Dacă Dumnezeu ar fi vrut,
eu nu vi l-aş fi vestit şi nu vi l-aş fi făcut cunoscut. Eu
am petrecut o viaţă întreagă cu voi înainte, nu
înţelegeţi?”
(17) Cine este mai nedrept decât cel care
născoceşte o minciună despre Dumnezeu şi socoate semnele
(18) Cei cărora ei se închină în
afara lui Dumnezeu, nu-i pot nici păgubi şi nici folosi. Ei spun:
“Aceştia sunt mijlocitorii noştri la Dumnezeu!” Spune: “Voi îi
daţi de ştire lui Dumnezeu de ceea ce nu cunoaşte în ceruri
şi pe pământ?” “Mărire Lui şi înălţare deasupra
celor care ei i-I alătură!”
(19) Oamenii erau o singură adunare,
însă s-au învrăjbit apoi. Dacă un Cuvânt de la Domnul tău
n-ar fi fost rostit mai înainte, hotărârea asupra a ceea ce se
învrăjbeau ar fi fost luată.
(20) Ei spun: “Dacă ar fi pogorât
asupra lui un semn de la Domnul său!” Spune: “Taina este doar a lui
Dumnezeu. Aşteptaţi, căci şi eu aştept!”
(21) Când le dăm oamenilor să
guste o milostivenie, după ce o nenorocire i-a lovit, ei urzesc
vicleşuguri asupra semnelor Noastre. Spune: “Dumnezeu este mai iute în
vicleşuguri şi trimişii Noştri scriu ceea ce
vicleniţi.”
(22) El este Cel ce vă dă să
umblaţi pe pământ şi pe mare. Când sunteţi pe corăbii
ce plutesc, har unui vânt prielnic, vă bucuraţi. Când vreo
furtună se stârneşte şi valurile se ridică din toate
părţile, văzându-se cuprinşi de ele, îl cheamă pe
Dumnezeu, curaţi Lui în credinţă. “Dacă ne mântuieşti,
de aceasta, vom fi dintre cei mulţumitori.”
(23) Când îi mântuie, se fac siluitori pe
pământ pe nedrept. “O, voi oameni! Siluirea asupra sufletelor voastre este
bucuria voastră în Viaţa de Acum, însă la Noi este întoarcerea
voastră şi Noi vă vom da ştire de ce-aţi
făptuit.”
(24) Viaţa de Acum este asemenea unei
ape pe care o trimitem din cer ca să se amestece în ierburile
pământului din care mănâncă oameni şi dobitoace. Când
pământul îşi pune podoabele şi se înfrumuseţează,
locuitorii săi îşi închipuie că au o putere asupra lui. Porunca
Noastră vine atunci, noaptea ori ziua, schimbându-l într-un ogor secerat
ca şi cum deunăzi nu ar fi fost în plină floare. Noi
desluşim semnele Noastre unui popor ce cugetă.
(25) Dumnezeu îi cheamă în Casa
Păcii. El călăuzeşte pe cine voieşte pe o cale
dreaptă.
(26) O prea frumoasă
răsplată — şi chiar mai mult — vor avea cei care au făcut
binele. Nici colb, nici umilinţă nu va acoperi chipurile lor. Aceştia
sunt soţii Raiului, unde vor veşnici.
(27) Cei care au agonisit rele vor avea
răsplată un rău asemenea, umilinţa îi va învălui
şi nu vor avea nici un ocrotitor împotriva lui Dumnezeu, iar chipurile lor
vor fi acoperite cu fâşii din întunecimile nopţii. Aceştia sunt
soţii Focului, unde vor veşnici.
(28) În Ziua când îi vom strânge pe
toţi, vom spune închinătorilor la idoli “Staţi pe loc, voi
şi idolii voştri!” Îi vom depărţi apoi pe unii de
alţii. Idolii lor vor spune: “Nu nouă v-aţi închinat voi.
(29) Dumnezeu este de ajuns să
mărturisească, între noi şi voi, că noi am rămas
nepăsători la închinarea voastră.”
(30) Fiece suflet va fi cercetat de ceea ce
a săvârşit înainte. Tăgăduitorii vor fi întorşi la
Dumnezeu, Domnul lor adevărat, şi născocirile lor se vor
îndepărta de ei.
(31) Spune: “Cine vă înzestrează
din cer şi de pe pământ? Cine stăpâneşte auzul şi
vederea? Cine scoate viul din mort? Cine scoate mortul din viu? Cine
cârmuieşte totul?” Ei vor răspunde: “Dumnezeu!” Spune: “Nu vă
temeţi de El, oare?”
(32) Acesta este Dumnezeu, Domnul vostru
adevărat. Dincolo de Adevăr este doar rătăcire. Atunci, cum
de întoarceţi spatele?
(33) Cuvântul Domnului tău astfel s-a
împlinit asupra stricaţilor care nu credeau.
(34) Spune: “Care dintre idolii voştri
dă la iveală făptura şi apoi o duce înapoi?” Spune:
Dumnezeu dă la iveală făptura, apoi o duce înapoi. Atunci, cum
de vă lepădaţi?”
(35) Spune: “Care dintre idolii voştri
călăuzeşte către Adevăr?” Spune: “Dumnezeu
călăuzeşte către Adevăr. Şi oare cel care
călăuzeşte către Adevăr nu este mai vrednic de urmat
decât cel care călăuzeşte doar cât este călăuzit. Ce
aveţi? Cum de judecaţi astfel?
(36) Cei mai mulţi dintre ei
urmează o închipuire. Închipuirea nu slujeşte la nimic înaintea
Adevărului. Dumnezeu ştie ceea ce făptuiţi.
(37) Coranul nu a fost plăsmuit de
nimeni altul afară de Dumnezeu, şi este o adeverire a celor dinaintea
lui şi o lămurire a Cărţii, cea fără
îndoială, de la Domnul lumilor.
(38) Dacă ei spun: “El l-a
născocit”, spune: “Aduceţi o sură care să fie lui
deopotrivă şi chemaţi pe cine puteţi afară de
Dumnezeu, dacă spuneţi adevărul!”
(39) Ei socot însă minciună ceea
ce nu cuprind cu ştiinţa şi a cărui tâlcuire nu le-a venit
încă. Şi cei dinaintea lor huleau tot aşa. Vezi cum a fost
sfârşitul nedrepţilor!
(40) Unii dintre ei cred, alţii nu
cred, însă Domnul tău îi ştie prea-bine pe cei care
seamănă stricăciune.
(41) Spune-le, atunci când te fac mincinos:
“Eu cu faptele mele, voi cu ale voastre. Voi vă lepădaţi de ceea
ce fac eu, iar eu mă lepăd de ceea ce faceţi voi.”
(42) Unii dintre ei te ascultă.
Îi vei face pe surzi să audă, chiar dacă ei nu pricep
nimic?
(43) Unii dintre ei te privesc. Îi
vei călăuzi pe orbi, chiar dacă nu zăresc nimic?
(44) Dumnezeu nu-i
nedreptăţeşte pe oameni, ci oamenii se nedreptăţesc pe
ei înşişi.
(45) În Ziua când El îi va strânge,
li se va părea că n-au zăcut în morminte decât un ceas dintr-o
zi ca să facă cunoştinţă unii cu alţii. Cei care
socot minciună întâlnirea cu Dumnezeu vor fi pierduţi, căci ei
nu au fost călăuziţi.
(46) Fie că îţi vom arăta o
parte din ceea ce le-am făgăduit, fie că te vom chema la Noi, la
Noi este întoarcerea lor. Dumnezeu este Martor a ceea ce făptuiesc.
(47) Fiecare adunare are un trimis: când
vine trimisul său totul este judecat cu dreptate între ei şi nimeni
nu este nedreptăţit.
(48) Ei spun: “Pe când această
făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”
(49) Spune: “Eu nu stăpânesc, pentru
mine, vreo pagubă sau vreun bine, în afară de ceea ce Dumnezeu
voieşte. Fiece adunare are un soroc. Când le vine sorocul, ei nu pot nici
să-l întârzie şi nici să-l grăbească cu vreun ceas.”
(50) Spune: “Ce părere aveţi?
Dacă osânda Lui ar veni asupra voastră noapte şi zi,
nelegiuiţii ar mai cere grăbirea ei?
(51) Şi când va cădea asupra voastră,
veţi crede în ea? Căci acum vreţi să vină
degrabă!”
(52) Li se va spune atunci celor care au
fost nedrepţi: “Gustaţi osânda veşniciei! Nu sunteţi
răsplătiţi decât pentru ceea ce aţi făptuit!”
(53) Ei vor cere veşti de la tine:
“Acesta este Adevărul?” Spune: “Da, pe Domnul meu, acesta este
Adevărul şi voi nu-l veţi slăbi pe Dumnezeu.”
(54) Dacă fiece suflet care a fost
nedrept ar avea totul de pe pământ, l-ar da atunci pentru
răscumpărarea sa. Ei îşi vor tăinui remuşcarea, când
vor vedea osânda. Şi atunci se va judeca între ei cu dreptate. Nimeni nu
va fi nedreptăţit.
(55) Nu doar ale lui Dumnezeu sunt cele din
ceruri şi de pe pământ? Nu doar făgăduiala lui Dumnezeu
este Adevărul? Cei mai mulţi dintre ei nu ştiu însă nimic.
(56) El dă viaţă şi
moarte şi la El veţi fi întorşi.
(57) O, voi oameni! O predică de la
Domnul vostru, un leac pentru cele din inimi, o călăuzire şi o
milostivenie v-au venit pentru credincioşi.
(58) Spune: “Pentru harul lui Dumnezeu
şi milostivenia Sa, să se bucure, căci acestea sunt mai bune
decât ceea ce strâng!
(59) Spune: “Vedeţi ceea ce Dumnezeu
v-a pogorât vouă întru înzestrare din care voi aţi oprit şi
aţi îngăduit?” Spune: “Dumnezeu vi le-a îngăduit ori voi
le-aţi născocit pe seama lui Dumnezeu?”
(60) Ce vor gândi în Ziua Învierii
cei care au născocit o minciună despre Dumnezeu? Dumnezeu este
Stăpânul harului asupra oamenilor, însă cei mai mulţi nu
mulţumesc.
(61) Oricum ar fi, orice ai citi în Coran,
nimic nu veţi face fără ca Noi să fim martori. Greutatea
unui fir de praf nu scapă Domnului tău nici pe pământ şi
nici în ceruri. Nu este nimic, fie mai mare, fie mai mic decât aceasta, care
să nu fie scris într-o Carte desluşită.
(62) Prietenii lui Dumnezeu nu vor
cunoaşte teamă şi nu vor fi mâhniţi
(63) — cei care cred în Dumnezeu şi se
tem de El —
(64) şi vor avea bunăvestirea în
Viaţa de Acum şi în Viaţa de Apoi. Nici o schimbare nu este în
Cuvintele lui Dumnezeu. Aceasta este fericirea cea mare.
(65) Spusa lor să nu te
mâhnească. A lui Dumnezeu este toată puterea, El este Auzitorul,
Ştiutorul.
(66) Nu doar ale lui Dumnezeu sunt cele din
ceruri şi de pe pământ? Ce urmează cei care îi cheamă pe
idoli în locul lui Dumnezeu? Ei urmează doar o închipuire, fiind
amăgiţi.
(67) El este Cel ce v-a făcut
vouă noaptea ca să vă odihniţi şi ziua ca să
vedeţi limpede. Întru aceasta sunt semne pentru un popor ce aude!
(68) Ei au spus: “Dumnezeu şi-a luat
un fiu!” Mărire Lui! El este Bogatul! Ale Lui sunt cele din ceruri şi
de pe pământ. Aveţi vreo împuternicire întru aceasta? Spuneţi
despre Dumnezeu ceea ce nu ştiţi?
(69) Spune: “Cei care născocesc o
minciună despre Dumnezeu nu vor fi fericiţi.
(70) Vor avea o bucurie pe această
lume, apoi la Noi va fi întoarcerea lor, şi atunci îi vom face să
guste osânda cea aprigă a ceea ce tăgăduiau.”
(71) Povesteşte-le istoria lui Noe! El
spuse poporului său: “O, popor al meu! Dacă şederea mea printre
voi şi amintirea semnelor lui Dumnezeu sunt prea mult pentru voi, atunci
mă încredinţez lui Dumnezeu. Cădeţi la învoială cu
idolii voştri şi nu vă mai neliniştiţi de soarta
voastră. Judecaţi-mă şi pe mine! Nu mă
lăsaţi să aştept!
(72) Dacă întoarceţi spatele,
să ştiţi că eu nu vă cer răsplată, căci
răsplata mea este la Dumnezeu şi mie mi s-a poruncit să fiu
dintre supuşi.”
(73) Ei îl socotiră mincinos, iar Noi
îl mântuirăm pe el şi pe cei care erau cu el pe arcă. Noi i-am
făcut pe ei urmaşi şi i-am înecat pe cei care socoteau semnele
Noastre minciuni. Vezi cum a fost sfârşitul celor cărora li s-a
predicat!
(74) Apoi am trimis, după el,
poporului său trimişi care le-au adus dovezi vădite. Ei nu au
crezut însă în ceea ce odinioară huliseră. Noi am pecetluit
astfel inimile călcătorilor de lege.
(75) Noi i-am trimis apoi cu semnele
Noastre pe Moise şi pe Aaron la Faraon şi sfetnicii săi,
însă aceştia s-au purtat cu trufie, căci erau un popor
nelegiuit.
(76) Atunci când Adevărul le-a venit
de la Noi, ei spuseră: “Este o vrajă vădită!”
(77) Moise spuse: “Voi spuneţi despre
Adevărul care v-a venit că este o vrajă?” Vrăjitorii nu vor
fi niciodată fericiţi.
(78) Ei spuseră: “Ai venit la noi ca
să ne schimbi de la ceea ce am găsit de la părinţii
noştri? Şi ca să aveţi doar voi doi măreţia pe
pământ? Nu credem în voi!”
(79) Faraon spuse: “Aduceţi-mi
toţi vrăjitorii pricepuţi.”
(80) Când vrăjitorii au venit, Moise
le spuse: “Aruncaţi ce aveţi de aruncat.”
(81) După ce ei aruncară, Moise
spuse: “Voi aţi venit doar cu vrajă şi Dumnezeu o va
zădărnici. Dumnezeu nu face să biruie fapta celor care
seamănă stricăciunea.
(82) Dumnezeu întăreşte
Adevărul, prin cuvintele Sale, în ciuda nelegiuiţilor.”
(83) Şi i-a crezut lui Moise doar o
seminţie din poporul său în ciuda fricii de Faraon şi de
căpeteniile sale că îi vor pune la cazne. Faraon a fost semeţ pe
pământ. Da, el a fost dintre cei necumpătaţi.
(84) Moise spuse: “O, popor al meu!
Dacă credeţi în Dumnezeu, încredinţaţi-vă Lui, de-i
sunteţi supuşi.”
(85) Ei spuseră atunci: “Noi ne
încredinţăm lui Dumnezeu! O, Domnul nostru! Nu ne lasă să
ne pună la cazne poporul nedrept.
(86) Mântuieşte-ne prin milostivenia Ta
de acest popor tăgăduitor.”
(87) Noi i-am dezvăluit lui Moise
şi fratelui său: “Faceţi pentru poporul vostru case în Egipt,
şi faceţi din casele voastre o qibla.
Săvârşiţi-vă rugăciunea. Daţi vestea cea
bună credincioşilor.”
(88) Moise spuse: “Domnul nostru! Tu ai dat
lui Faraon şi căpeteniilor sale podoabe şi bunuri în Viaţa
de Acum, iar ei, o, Domnul meu, se îndepărtează de calea Ta. Domnul
nostru! Nimiceşte-le averile. Înăspreşte-le inimile ca să
nu creadă până ce nu vor vedea osânda cea dureroasă.
(89) Dumnezeu spuse: “Ruga voastră
este primită. Mergeţi drept, amândoi! Nu urmaţi calea celor care
nu ştiu nimic.”
(90) Noi le-am dat fiilor lui Israel
să treacă marea. Faraon şi oştirile lui îi urmăreau cu
străşnicie şi duşmănie, până ce Faraon care era gata
să se înece, spuse: “Da, cred! Nu este dumnezeu afară de cel în care
cred fiii lui Israel. Eu sunt dintre supuşi.”
(91) Dumnezeu spuse: “Acum, da!
Înainte însă ai fost dintre răzvrătiţii ce-au
semănat stricăciunea.
(92) Astăzi te vom mântui la trup ca
tu să fii un semn pentru cei care vor veni după tine. Mulţi
oameni sunt nepăsători la semnele Noastre.”
(93) Noi le-am dat loc fiilor lui Israel
într-un ţinut sigur şi i-am înzestrat cu cele bune. Ei nu s-au
învrăjbit până ce nu le-a venit ştiinţa. Domnul tău îi
va judeca, în Ziua Învierii, de ce se învrăjbeau.
(94) Dacă te vei îndoi de ceea ce
ţi-am pogorât, întreabă-i pe cei care au citit Cartea înaintea ta.
Adevărul ţi-a venit de la Domnul tău, iar tu nu eşti dintre
cei care se îndoiesc
(95) şi nici dintre cei care socot
minciuni semnele lui Dumnezeu, căci altfel ai fi dintre cei pierduţi.
(96) Cei asupra cărora s-a împlinit
Cuvântul lui Dumnezeu, nu vor crede
(97) oricare ar fi semnul ce le va veni,
până ce nu vor vedea osânda cea dureroasă.
(98) Dacă măcar ar mai fi fost o
cetate care să fi crezut şi credinţa sa să-i fi fost de
folos, în afară de poporul lui
(99) Dacă Domnul tău ar fi vrut,
toţi locuitorii pământului ar fi crezut. Poţi însă
să-i sileşti pe oameni să creadă,
(100) când nimeni nu poate crede decât cu
îngăduinţa lui Dumnezeu? El face ca întinăciunea să fie
asupra celor care nu înţeleg.
(101) Spune: “Vedeţi cele din ceruri
şi de pe pământ? Nici semnele şi nici predicile nu sunt de ajuns
pentru un popor ce nu crede.”
(102) Ce aşteaptă? Ce altceva,
dacă nu zile asemănătoare cu cele ale celor care-au fost
înaintea lor? Spune: “Aşteptaţi, căci şi eu aştept cu
voi”
(103) Noi îi mântuim pe trimişii
Noştri şi pe credincioşi: mântuirea credincioşilor este de
datoria Noastră.
(104) Spune: “O, voi oameni! Dacă
staţi la îndoială asupra Credinţei mele... Eu nu mă închin
celor cărora voi vă închinaţi în locul lui Dumnezeu, ci eu
mă închin lui Dumnezeu care mă va chema la El. Mie mi s-a poruncit
să fiu dintre credincioşi.”
(105) Mi s-a spus: “Ridică-ţi
faţa către Credinţă ca un drept credincios şi să
nu fii dintre cei închinători la idoli.
(106) Nu chema în locul lui Dumnezeu pe cei
care nu te păgubesc şi nici nu-ţi folosesc. Dacă vei face
astfel, vei fi dintre nedrepţi.”
(107) Dacă o nenorocire te
loveşte, nimeni nu o va îndepărta de la tine, afară de El.
Dacă El îţi vrea un bine, nimeni nu-l va întoarce de la tine. El
dă cui vrea dintre robii Săi. El este Iertătorul, Milostivul.
(108) Spune: O, voi oameni! Adevărul de
la Domnul vostru v-a venit! Cel care este călăuzit nu este
călăuzit decât pentru sufletul lui. Cel care se
rătăceşte nu se rătăceşte decât spre răul
său. Eu nu vă sunt vouă apărător.”
(109) Urmează ce ţi-a fost
dezvăluit. Fii răbdător până când Dumnezeu va judeca. El
este prea-bunul Judecător!
Hud
Makkan
În numele lui Dumnezeu cel
(1) Alif. Lam. Ra. Aceasta este o Carte cu
versete întocmite şi apoi lămurite de un Înţelept,
Cunoscător.
(2) “Nu vă închinaţi decât lui
Dumnezeu! Eu, de la El, vă sunt vouă predicator şi vestitor.
(3) Cereţi iertare Domnului vostru,
apoi întoarceţi-vă către El, căindu-vă. El vă va
dărui bucurii până la un anumit soroc. El dăruieşte tuturor
celor cu har din harul Său. Dacă voi întoarceţi spatele, mă
tem pentru voi de osânda unei Zile mari.
(4) La Dumnezeu este întoarcerea
voastră. El asupra tuturor are putere.”
(5) Oare nu pentru a se ascunde de El, ei
se închid în ei înşişi? Când se acoperă însă cu
veşminte, nu ştie El oare ceea ce tăinuiesc şi ceea ce
destăinuiesc? El este Ştiutor al lăuntrului inimilor.